 fridaModeratorDin: iasi
Postari: 2516
|
|
Plata păcatelor vine în timpul vieţii. Ţi se întâmplă lucruri matematic egale şi de semn opus cu faptele pe care în mod conştient le-ai făcut. Omori o mie şase sute treizeci şi patru de ţânţari şi îţi striveşti un deget cu ciocanul. Spui şase mii cincisute şaptezeci şi nouă de înjurături şi viitoarea ta soţie rămâne însărcinată cu iubitul ei din alt oraş. Refuzi de patru sute treisprezece ori să dai de pomană şi încă nu ştiu ce se întâmplă, fiindcă am ajuns doar la patru sute opt.
Decembrie se numeşte luna cadourilor. Toate felurile de cadouri. Bune şi rele. Cadouri închise în cutiuţe de carton, învelite în hârtie foşnitoare şi frumos legate cu fundiţe; cadouri plăcute sau utile, simbolice sau de o valoare impresionantă; cadouri de moment sau de-o viaţă; cadouri oferite din suflet, din obligaţie sau din interes; cadouri uitate, cadouri false şi cadouri refuzate. O, nu, acestea nu sunt toate. Mai sunt acele cadouri care par a nu veni de nicăieri, acelea care nu pot fi contabilizate şi pentru care nu poţi plăti impozit, nu în cursul vieţii; acele cadouri pe care nu le poţi refuza şi care de obicei nu îţi plac.
Nu îţi mai aminteşti ce-ai făcut de-a lungul anului. Cu atât mai puţin în decembrie: toţi suntem mai buni, mai frumoşi, zâmbim mai mult, avem mâinile pline de gesturi frumoase, zirgălăii strigă, colindele vin şi colăceii, prăjiturelele, globurile, fulgii de zăpadă, luminiţele, pocnitorile, artificiile, florile, sorcva, toate-s ca-ntr-un vis. Ne umplem sufletele de-o poleială falsă şi ce rânjeşte strâmb, tragem în piept aurolacul greţos al pioşeniei ce ne cuprinde brusc pentru o lună, suntem mai buni, ma drepţi şiu mai cuvioşi ca niciodată. Şi uiţi că acum nici o lună nu te-ai ţinut de-o promisiune şi ai făcut un prieten să sufere, uiţi că ai minţit, că ai furat, că ai călcat principii în picioare, uiţi.
Şi te trezeşti în unele nopţi, la ore mici, te foieşti în patul rece şi în liniştea care te înconjoară începi să-ţi aminteşti. ÃŽţi aminteşti de ce lângă tine nu doarme nimeni, de ce persoana la care ţii umblă cu altcineva, îţi aminteşti în care zi a anului ai avut cel mai mare şoc emoţional, treci în revistă toate eşecurile, fiecare dezamăgire, speli oasele speranţelor îngropate, şopteşti nume de oameni pe care i-ai iubit, care te-au uitat sau pierdut în drumul lor către mai bine, te întrebi, nu-ţi poţi răspunde, şi mai ştii că asta nu-i singura noapte, ştii că totul se poate repeta chiar mâine şi nu-ţi mai vine să dormi, îţi pierzi credinţa, identitatea, te disipi în mormanul de amintiri, obligat să primeşti şi să savurezi cadoul pe care luna decembrie ţi-l oferă de-a lungul îngheţatelor ei nopţi iernatice.
Fiecare decembrie e murdar.
_______________________________________
Sufletul meu se mişcă dar inerţia cărnii îl trage înapoi.
Oare timpul poate fi divizat la infinit?
Dacă nu, ce este ultima divizare?
|
|
....
prea fain
maine dau examenul la dans...(acum am aflat ca s-a hotarat chestia asta)....doamne....ma asteapta o comisie...am emotzii....deja am transpirat
...
visul unei noptzi de toamna....
