Camera de vorbarie
Un loc in care sa ne simtim bine, unde sa cunoastem oameni noi, cu idei noi ... un loc pentru toata lumea. 		Lista Forumurilor Pe Tematici
Camera de vorbarie | Reguli | Inregistrare | Login

POZE CAMERA DE VORBARIE

Nu sunteti logat. 		Nou pe simpatie:
dannutzza la Simpatie.ro
Femeie
25 ani
Mehedinti
cauta Barbat
25 - 52 ani
Camera de vorbarie / Literatura / Proza Moderat de Mrrrr
Autor
Mesaj Pagini: 1
mejulie
Moderator

Din: My world
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 1677
Asteptam creatii personale in proza

_______________________________________
Stop being normal,you scare me!
pus acum 19 ani
   
butterfly
oM de BaZa

Din: Here and There and Everywhere
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 425
stiu k am mai postat-o si p alte forumuri, dar aceasta este ceva d kre nu o sa ma pot desparti niciodata...e motivatia mea pt kre scriu, si e ceva special, pt o persoana speciala, kre mi-a skimbat viata...este singurul kre a putut scoate din mine tot c am mai bun, dar si c am mai rau...lui ii pot multzumi metamorfoza mea...(the buttafly thing :P )



                                              CUVINTE

                   Eu…scriu. Doar scriu…Nu stiu ce sau de ce. nu stiu pentru cine. Poate chiar pentru tine. Da! De fapt, iti scriu tie. Ma-ntrebi de ce? Poate pentru ca nu-ti pot vorbi.
                     Nu stiu ce sa-ti scriu, dar…iti scriu. Eu doar scriu. La asta ma pricep. Daca as sti, ti-as desena…dar, nu stiu. Eu asa ma exprim: prin scris.
                     Ti se pare ca ma repet? Poate. Dar asta imi vine sa scriu…si scriu.
                      Te-ai suparat? Bine! Atunci nu-ti mai scriu. Nu-mi place sa te vad suparat! Cum? Nu esti suparat? Aaa…mai vrei sa-ti scriu? Iti place? Ma bucur! Pentru ca, stii… eu la asta sunt buna? La scris. Dar, vai! mi se termina cerneala. Ce ma fac? Nu mai pot scrie!
                       Stai! Te rog, nu pleca! Mai ramai… Gasesc eu ceva cu ce sa scriu! Uite ! Mi-a venit o idee: inlocuiesc stiloul cu ceva cu care iti voi putea scrie mult si care nu se va termina ca si cerneala aia afurisita. Am si gasit! Iti voi scrie cu degetul in praful de pe drum, sau in nisipul marii…sau poate chiar in zapada moale. Voi scrijeli pe o tablita de lut sau in scoarta unui copac.
                         Dar stii ce? Nu-ti voi scrie mult, ci doar doua cuvinte. Da, doua cuvinte care fac mai mult decat toate cuvintele la un loc. Sunt doua cuvinte simple, dar care impreuna valoreaza mai mult decat orice. Stii la ce ma refer? E simplu, chiar foarte simplu. Si totusi atat de complex. Prin ele pot sa-ti scriu ce simt, ce gandesc, ce pot, fara sa umplu pagini intregi. Vrei sa stii care sunt acele cuvinte? Pai inca nu stii? Atunci ti le voi scrie: TE IUBESC!
                          Ai vazut? Ce frumoase sunt, asa-i? Si daca vreau le pot scrie pe mii de foi, in praf, in nisip, in zapada, pe tablite de lut sau in scoarta unui copac… dar mai degraba ti le voi scrie pe peretii inimii tale ca sa nu uiti niciodata aceste doua cuvinte simple. Asa ca, nu uita: TE IUBESC!

_______________________________________
Everyone has his own HELL
Dream as if u'll live forever but live as if u'll die tomorrow

pus acum 19 ani
   
frida
Moderator

Din: iasi
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 2516
postata si pe alt forum...
Sunt străina... sunt tot mai străina de tot ce mă-nconjoară. Fiecare pas făcut pare unul nou mai nesigur, mai fals, mai timid... de parcă lumea din jur a devenit o fobie, de parcă n-o pot suporta. Gândul că poate într-o zi mă voi lăsa purtata de o stare de ataraxie confuză şi de ne-nţeles a dispărut de mult cufundat în rătăcirea banală a zilei.
Mai nou, îmi pare că am devenit un cititor clandestin al propriilor mele versuri.Parcă nu le mai recunosc; sună stupid, sună a regres în copilărie, a întoarcere la origini în sânul primului ţipăt, primului zâmbet sperând că poate continuarea va fi alta şi nu un scenariu scris prost, neinspirat, psihotic.Mă gândesc măcar la o întoarcere în amurgul acela neinspirat când am scris primul vers... Acum ştiu că nu trebuia să... cu siguranţă acolo eroare a devenit insuportabilă.Acum nu mă mai pot opri. Că nu mai vreau sau că nu mă pot stăpâni... nu ştiu.
E drogul meu...
Cufundata în contemplarea oarbă a fiecărei zile pare totul insipd."Show must go on"-ul unora pare să devină "Show must be gone"-ul meu. Şi totuşi n-o fac... Rămân străina de mine, de nerecunoscut, fără ambiţie, fără scop, fără ideal.Şi scriu în continuare...
Somnul a devenit morfina sufletului meu; şi dorm atât de puţin...

_______________________________________
Sufletul meu se mişcă dar inerţia cărnii îl trage înapoi.
Oare timpul poate fi divizat la infinit?
Dacă nu, ce este ultima divizare?
pus acum 19 ani
   
RoxanaG
Fluturas

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 593
Ce frumos era... da imi aduc si acum aminte. Azi invat sa merg cu bicicleta... ce fericire ceva nou... o sa ma descurc? poate o sa mai cad dar asta e...
E frumos sa fi copil. Nu-ti faci griji ca nu te place colegul si nici ca nu-ti vin bine pantalonii... ceilalti te plac asa cum esti... dar cine sunt... o strumfita... o strengarita...
Am ramas ratacita pe taramul copilariei... o fi bine? parca da... sau nu?
Ma trezesc adesea privind spre cer norii... parca ar fi o poveste... cate forme cate culori... as vrea sa fiu o pasare sa ajung cat mai sus... sa ma scald in albastrul cerului si sa ma odihnesc pe norisorii pufosi... Si uite ce de flori... cate nuante si cate parfumuri... parca ar fi un drog... ma uit la ele si ma bufneste rasul... si-mi dau o stare de beatitudine pe care nu pot sa o descriu... Si merg pe strada si-mi vine sa cant, sa privesc soarele, sa-mi intind bratele si sa ma invart privind in sus... e bine... parca e mai cald... sunt fericita... si uit de tot si de toate... si rad...

_______________________________________
Viata este mult prea scurta pentru a fi trist, asa ca zambeste! 

pus acum 19 ani
   
frida
Moderator

Din: iasi
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 2516
Mai ştii nopţile când nu dormeai ca să termini de citit o carte? Mai ştii melodiile acelea pe care le ascultai iar şi iar cu ochii scăldaţi în lacrimi sau cu sufletul tremurat în umeri? Mai ştii filmul pe care l-ai văzut de cinci ori şi parcă l-ai mai vedea o dată? Dar dansul până în zori pe malul mării, în picioarele goale? Dar vinul băut peste măsură, de nu te puteai ridica, dar simţeai cum totul e mai aievea decât de obicei, cum oamenii (şi tu!) sunt frumoşi, că există dragoste, buze şi mâini? Dar străzile pe care le colindai fără ţintă, uitându-te mai puţin la vitrine şi mai mult la cei care mergeau alături de tine, femei tinere cu rochii colorate, copii privind căluţi şi ursuleţi, câte un „originalâ€Â? îmbrăcat fistichiu, afişele teatrelor, vânzători ambulanţi de cărţi, intersecţii pline, soare cocoţat pe clădiri?
Ţi-aminteşti? Te plimbai prin parc şi culegeai frunze roşii, arămii, galbene, uneori chiar şi verzi, le făceai mănunchi şi seara le aşezai cu satisfacţie pe marginea mesei. Uneori ajungeai în pădure şi după un mers istovitor de câteva ore în aerul tare şi parfumat, găseai un izvor care lua cu susurul lui toată istovirea dulce-amară. Şi uneori, după lungi lupte cu tine sau cu viaţa, te trânteai în iarba înaltă şi priveai cu ochi duşi cerul, uitând de toţi şi de toate.
Mai ştii? Te-aşezai câteodată cu prietenii în faţa focului (sau a felinarelor, uneori) şi cu timbru de trecuţi evi, cântai, cântai tot ceea ce sufletul tău simţea atunci, de la „râpaâ€Â? la „aseară te-am aşteptatâ€Â? şi nu exista în lume stea mai strălucitoare decât aceea a chitarei şi a glasurilor unite....
Şi alte ori, aplecat peste frumuseţile lumii, scormonind întrebările mai mereu rămase fără răspuns, pieptănând zările, scoteai brusc stiloul şi începeai să mâzgăleşti ceva de neînţeles, ce mai târziu îţi aducea numirea de ...â€Â?visătorâ€Â?...

_______________________________________
Sufletul meu se mişcă dar inerţia cărnii îl trage înapoi.
Oare timpul poate fi divizat la infinit?
Dacă nu, ce este ultima divizare?
pus acum 19 ani
   
RoxanaG
Fluturas

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 593
Si ploua... iar. Cerul e intunecat... fulgere inspaimantatore strapung masa de nori grei ce acopera cerul. Si ce zgomot asurzitor... mi se face frig... dar privesc in continuare strada... nu vi? sunt singura... mi-e frica... ma sperie singuratatea. Apa se curge suvoaie... nu se mai opreste... ajunge... sa se opreasca... trebuie sa apara... e deja tarziu...
Apa, simbol al inceputului si al sfarsitului. Desi reprezinta viata este si finalul apocaliptic al acesteia. Si as vrea sa uit, dar nu pot... si privesc iar pe geam. O sa mai vi? Te astept. Fara speranta, fara tine, fara noi ce sens mai am? Traiesc pentru tine... si n-am crezut ca o sa te iubesc si iata... am nevoie de tine... Te iubesc, te astept...

_______________________________________
Viata este mult prea scurta pentru a fi trist, asa ca zambeste! 

pus acum 19 ani
   
frida
Moderator

Din: iasi
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 2516
Ganduri in stare pura:

Sssssssssss!azi imi vorbeste sufletul!ma cearta?nu!….are regretele lui …si le plange pe acordurile fine ale pianuluilui lui Richard Clayderman….si eu I le ascult.I le ascult de parca nu ar fi si ale mele…-detasare-

Aseara am scris atatea randuri….si mai multe am aruncat la cos….:

..din durerile mele s-au nascut atatea zambete caci durerea e felul meu de a simtzi lumea….

Ce frumos moare iedera!cu demnitate…se inroseste timid apoi paleste si moare…asa vreau sa mor si eu…zambind in lama coasei din mana doamnei in negru:J

De ce acum imi zboara gandul la “Marea Trecere� cum o numea Blaga,la moarte?e Guns’n’Roses de vina?
….November rain….

poate…oricum nu mai conteaza!…..si cand are sa vine momentul am sa mai am ragaz sa zambesc trupului in chip de adio?sau am sa mor rapid ….stupid….si in tacere?
  …atatea suflete au cazut in tzarana usor….s-au dus intr-o noapte…intr-o clipa…s-au dus brusc si nedrept …!nu s-au intors priviri spre ei decat in treacat si au fost uitatzi….….vantul le-a acoperit glasul,nispisul le-a sters buzele si chipul…

_______________________________________
Sufletul meu se mişcă dar inerţia cărnii îl trage înapoi.
Oare timpul poate fi divizat la infinit?
Dacă nu, ce este ultima divizare?
pus acum 19 ani
   
RoxanaG
Fluturas

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 593
Moartea...
Ce lovitura... auzi si nu crezi. Si-ti vin in minte o mie de intrebari: cum nu mai e? de ce? cand? cum? Primul sentiment este unul de negare: nu, nu, nu se poate. Inima ti se strange, parca simti cum iti curge sangele prin vene, incepi sa tremuri, ti-e frica si nu stii cum sa reactionezi. E ciudat persoana cu care acum cateva zile vorbeai si radeai nu mai este, a disparut pur si simplu. Si de ce nu i-am spus?... daca as fi stiut... as fi schimbat ceva? am fi profitat de ultimele momente?
Intins pe masa, cu mainile impreunate... parca doarme... parca e cu noi... din moment in moment se poate trezi si vom rade si vom glumi impreuna. Si e neschimbat, aceleasi trasaturi, doar ca este mai palid, parca ar fi bolnav... dar nu... nu reactioneaza... e suparat pe noi? de ce nu raspunde? suntem aici, suntem toti... haide nu se poate termina aici...
E rece, e greu, parca ar fi o papusa, un manechin... lipsit de suflet corpul nu mai are nici o flacare... nu e numic...
Si tipi si urli... si nu te aude... de ce mai tip? sa ma descarc poate... ce scurta e viata... si de ce a trait? ce a realizat? ce a lasat in urma? lacrimi si durere...
Ce rost are sa traiesti daca in cativa ani vei fi uitat? Macar se ne bucuram la maxim de clipele petrecute cu prietenii, sa radem, sa iubim, sa traim. Nu se stie ce ne rezerva viitorul, poate maine nu vom mai fi... mai bine regretam ce am facut, decat ce n-am facut...

_______________________________________
Viata este mult prea scurta pentru a fi trist, asa ca zambeste! 

pus acum 19 ani
   
frida
Moderator

Din: iasi
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 2516
am sa continuii aici inceputul meu de carte...(sper sa nu deranjez)


intr-o diminetaza m-am trezit intr-o camera straina de mine care nu-mi spunea nimic despre ce se intamplase peste noapte.ochii ma dureau ingrozitor de tare,si am distins clar ca dincolo de geamurile deschise,batea incet si calm un orolog...M-am gandit ca intotdeauna mi-am dorit sa ma trezesc in bataile Big-ben-ului din Londra...si mi s-a parut amuzant sa ma aflu intr-un apartament din batrana capitala a Angliei,si am zambit...am starns in brate perna si m-am cufundat in vis.
Nu stiu cat am dormit,nu stiu de ce m-am trezit...M-am ridicat,am deschis fereastra si m-a lovit in fata aerul rece si zgomotul strazii...Brusc,panica...!Am privit in jos si am ametzit...M-am prins de tocul ferestrei si am ramas asa un minut.In tot acest timp,intrebari de tot felul m-au asaltat:Unde ma aflu?de ce nu m-a trezit mama sa ma duc la scoala?De ce ma aflu aici?in fine...mi-am revenit treptat si am inchis geamul cu grija...am inceput sa inspectez camera.
Era destul de ciudata:mica,imbacsita de praf si ticsita cu cartzi.Cartzi sub pat,cartzi pe pervaz,cartzi pe birou...Dar imi placea!Era chiar interesanta...si mi-am adus aminte ca o data,candva,am zis ca mi-as fi dorit sa am o biblioteca mare,numai a mea!Si totusi nu-mi era faimiliara deloc,nu mai fusesem aici niciodata...sau poate fusesem...
Fara sa vreau,am luat de pe birou o carte...am deschis-o la prima pagina si am citit:"ganduri"de Eva Brown...un nume care cu sigurantza nu sugereaza ninic,insa in sufletul meu a rascolit mii de amintiri...asa am semnat eu prima poezie...doream astfel sa o protejez de fratle meu care ar fi putut-o citi,dandu-si seama ca e scrisa de mine.
Ciudat!Ciudat din nou...
M-am invartit in varful degetelor si m-am intors cu fatza spre o oglinda.Am zarit doi ochi caprui,mari,si usor umflatzi de nesomn...un par lung si cazut pe umeri in nestire,un trup firav cu maini lungi....si am tzipat.M-am oprit,si am tzipat iar...si tot asa...pana cand mi-am pierdut cunostintza...
.....................................................................................................................
Cand m-am ridicat d pe podea se facuse seara,iar incaperea era scufundata in semi-intuneric.M-am pipait si mi-am dat seama ca era alt trup...un trup strain...
Am alergat spre fereastra,de parca acolo as fi gasit toate raspunsurile la intrebarile ce ma haituiau...Am zarit prin ceatza care imbratzisa orasul o cladire inalta:"BIG BEN!LONDRA!"....a strigat o voce inauntrul fiinetzei mele!...."bine ai veit acasa Eva!"
curand,dupa 15 minute,imbracata intr-un palton calduros,ma afalam jos,in strada.Am oprit un pusti si l-am intrebat intr-o engleza absolut perfecta unde as putea gasi un loc in care sa beau o cafea."La ora asta?cafea?"s-a mirat piciul..."da!"i-am raspuns scurt si el mi-a aratat o cladire cu o firma luminoasa pe care scria:Coffe Nero.I-am multzumit baietzelului si mi-am indreptat pasii in acea directzie.
...........................................................................................
Intrand,un val de caldura m-a lovit in fatza si m-am imbujorat...am lasat paltonul intr-un cuier dragutz in forma de cobra si am cerut o cefea fetei de la tejghea,care m-a intrebat surazand:"ca de-obicei?"....("ca de-deobicei?ce?sunt clienta fidela aici?"..."deci!ca de-obicei?"a institat fata..."da!"-am zis..."sigur!"....si am asteptat 3 minute.Mi-am rotit ochii prin cafenea in tot acest timp.Era mica si mobilata cu stil si bun gust.La acea ora era aproape goala...numai 4 mese erau ocupate.Am observat ca intr-un coltz,mai retrasa de ochii curiosilor,se afla o masutza pentru o singura persoana,si langa ea,un suport pentru ziare care era plin.Fata de la tejghea a asezat cafeaua mea acolo si mi-a facut semn ca pot sa stau acolo...si m-am asezat...am luat un ziar si am citit data:"25 octombrie 1972"-am ramas fara suflare:pe prima pagina era scris cu litere mari titlul:"Eva Brown-rupe tacerea!"....M-am uitat in jur si am vazut la o masa mai in fatza un tip care parea ok dar care de la prima vedere mi-a dat un sentiment ciudat.mi-am dat seama ca nu avea intentzii bune si m-am ridicat brusc de la masa.Am platit cafeaua multzumindu-i fetei.
Eram in strada si nu stiam incotro sa o iau....ma simtzeam incoltzita...stiam ca se va sfarsi rau...si am inceput sa alerg spre o strada care parea mai aglomerata(intotdeauna m-am simtzita mai protejata intr-o mare de oameni..
Si el venea calm in urma mea,fara sa se grabeasaca,fara sa se teama ca ma va pierde...Ma ingrozea gandul ca eram vulnerabila si el era cel care detzinea controlul-animal ranit si apoi haituit pentru placerea vanatorului-
...................................................................................................
Atunci m-am decis:am trecut repede strada si mi-am intors fatza spre el.Am citit in ochii lui nedumerire si tristetze.....ar fi preferat sa fug de el decat sa-l infrunt.
Tulburata de neobisnuitul situatziei m-am oprit...si s-a oprit si el........Redesteptat,glasul din mine s-a pornit sa-mi strige:"Eva,ai crezut in el odata!Ochii astia au stiut sa te minta atat de frumos!"....si am fugit...si-am plans...si m-am ascuns...mi-am cautat coltzul in care sa-mi admir ranile...
...................................................................................................
Printre perdele m-am pierdut…si ratacesc…M-am prins in dansul ielelor si nu am reusit sa resist pana la capat…am ametzit si m-am desprins din hora.S-a sfarsit!...sau poate nu!
Privesc in mine si decopar atatea intrebari care asteapta raspunsuri…si nu stiu…tu esti acela care le stie,sau dimpotriva.tu sporesti si mai mult misterele din mine?
Plang…imi plang ochii in fatza necunoscutului ce ma infioara.Pe ce drum sa ma risc sa alerg?
Ecouri…pasi grabitzi…plansete de copii…asta ascunde tacerea care ma inconjoara.Si nu le aud…le simt in talpi,in degetele de la picioare,si-n tample…
Privesc in mine si descopar butoaie de tristetzi care asteapta as se verse…si nu stiu…tu esti acela care ma va ajuta sa le dau uitarii,sau dimpotriva tu le vei da un ghiont?
Stau si ma gandesc…
Cuvantul a creat lumea:�Si a zis Dumnezeu:sa se faca lumina!...Si s-a facut!�Eu insa nu mai am cuvinte…cu ce sa creez?
Dragostea a creat cuvantul,caci daca nu ar fi fost iubire,Eminescu nu ar mai fi scris “Floare albastra�Eu insa am pierdut in dragoste…cu ce sa creez?
Imi plange trupul…imi plange fiecare celula in parte,si ma simt mica!Cum as putea sa stau dreapta in fatza furtunii?
Ma prabusisem...si ce era ciudat e ca nu stiam precis care era cauza.
ma apasa o durere nemarginita...stiam doar ca fusesem dezamagita de el!sau...poate de intreaga lume.
Incet,incet,glasul acela launtric si-a domolit avantul.Lacrimi inca mai staruiau in ochi,dovezi ale durerilor...ale ei?ale mele?....ale Evei!
................................................................................................
Pasii mei pe asfaltul ud...si ceatza...si inima-mi batand...
O durere de cap ma chinuia,dar gandurile mele imi erau limpezi ca bobul de roua:"Deci,daca eu sunt Eva,atunci volumul acela imi apartzine....si titlul de ziar!"
Big Ben-ul se pornise din nou sa-si bata timpul,cand m-am reintors la cafenea.Si de acesta data fata de la tejghea mi-a zambit cald.Masa mea era tot goala,asa ca am cerut ospataritzei un ceai si mi-am reluat locul parasit cu ceva timp in urma.Am rotit ochii cautand suportul de ziare...nu mai era!
.................................................................................................
"Ce Dumnezeu!sunt nebuna?Era aici!Aici l-am lasat!"...O voce suava:"Ceaiul dumneavoastra domnisoara!M-ai doritzi ceva?"..."Ziarul!Ziarele..."am murmurat eu..."si ceva pt o migrena,te rog!"
In 2 minute aveam ziarele in fatza mea...si tremuram toata:"Acum te voi cunoaste draga Eva!"
articolul de ziar:"Scriitoarea Eva Brown,fosta protejata a cunoscutului Carl Harper distins cu premiul Pulitzer in 1965,anuntza lansarea unei cartzi autobiografice.Cartea,se preconizeaza a fi un best-seller ca urmare a dezvaluirilor din acea perioada in care scriitoarea a locuit la vestitul conac al lui Carl Harper.Se cunostea reticentza domnului senator in privintza treburilor personale.
Surse neoficiale declara chiar ca Eva primeste amenintzari cu moartea."
..................................................................................................
Mi-am ridicat ochii d pe ziar...ma dureau,iar urechile mi se infundasera...auzeam doar un tziut stresant.Incet,incet,cafeneaua si tot ce era in ea s-au  dispersat lasand loc altor imagini venite de nicaieri,imagini ingrozitoare:un viol!Un barbat corpolent pe jumatate gol se chinuia sa tina pe loc o fetiza de 14-15 ani.Fata plangea infiorator in timp ce el cu un ranjet perfid si dement rupea haine.Apoi doar planset cu sughituri si un prohab tras.
....................................................................................................
O senzatie de greatza,de dezgust m-a cuprins.Acel tablou hilar disparuse!

_______________________________________
Sufletul meu se mişcă dar inerţia cărnii îl trage înapoi.
Oare timpul poate fi divizat la infinit?
Dacă nu, ce este ultima divizare?
pus acum 19 ani
   
RoxanaG
Fluturas

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 593
Daca nu ne-am intelege ce ar fi? Si cand te gandesti ca petrecem impreuna peste 10 ore zilnic. Se spune ca eram prieteni...
Nu poti sa te increzi in nimeni... azi ne iubim maine suntem cei mai mari dusmani... si de ce? pentru ce? am castigat ceva? nimik inafara de o ura reciproca si de un milion de regrete, care insa vin prea tarziu, mult prea tarziu
acum poti spune ce vrei... dar cui? ea nu mai e... de ce? ai uitat?
odata a avut incredere in tine, tinea la tine... si tu la ea... ai renuntat la tot pentru ceva ce nu tine o viata asa cum ar fi tinut prietenia voastra... o sa-ti dai seama mai tarziu ca nu merita sa renunti la cei apropiati, si mai ales pentru serviciu... pentru un blestemat de proiect, din ambitie, din vorbe
urasc oamenii cu doua fete... care isi schimba parerea dupa cum bate vantul, dupa ce se aude, dupa ce spune unul si altul
mai bine nu asculti, ce stii, stii, ce nu, nu
asa ajungi sa pierzi tot si cea mai mare durere va fi aceea ca ramai sigur, fara cei cu care odata radeai si plangeai... nu merita... de ce? pentru ce?

_______________________________________
Viata este mult prea scurta pentru a fi trist, asa ca zambeste! 

pus acum 19 ani
   
mejulie
Moderator

Din: My world
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 1677
frida bineinteles k nu deranjezi dar mai bine iti faci un topic numai al tau..k sa fie mai usor

_______________________________________
Stop being normal,you scare me!
pus acum 19 ani
   
frida
Moderator

Din: iasi
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 2516
am intzeles!sa traitzi!

_______________________________________
Sufletul meu se mişcă dar inerţia cărnii îl trage înapoi.
Oare timpul poate fi divizat la infinit?
Dacă nu, ce este ultima divizare?
pus acum 19 ani
   
mejulie
Moderator

Din: My world
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 1677
lol..am spus-o asa ca sa ne fie noua mai usor de citit :P

_______________________________________
Stop being normal,you scare me!
pus acum 19 ani
   
frida
Moderator

Din: iasi
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 2516
k

_______________________________________
Sufletul meu se mişcă dar inerţia cărnii îl trage înapoi.
Oare timpul poate fi divizat la infinit?
Dacă nu, ce este ultima divizare?
pus acum 19 ani
   
Rock_Girl
oM aL FaMiLiEi

Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 762
se vede ca sunt multi talentati p`aici..;tineti-o tot aja..

proza vede sunt multi talentati tot aja..

7.6KB

_______________________________________
Viata are culoarea sfarsitului,Hai sa incercam sa facem in  asa fel incat Sfarsitul sa aiba culoarea vietii...
pus acum 19 ani
   
frida
Moderator

Din: iasi
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 2516
"And thank God that Iým not aware
and thank your God that I just donýt care
oh and I guess that I just donýt know
and I guess that I just donýt know."

(The Doors- Heroin)


Ploua marunt si picaturile imi izbesc cu ostilitate rau prevestitoare. Nu am somn. Luna arunca dispretuitoare razele sale pe geamul semiaburind. Trebuie sa fie vreo 4 dimineataýnu stiu sigur. Oricum orasul doarme.Imi simt corpul atrofiat, fiecare fibra din mine vrea sa doarma, cred ca dorm pana la nivel intracelular. Problema mea nu este insa corpul, care stie si el macar atata lucru ca la ora aia ar trebui sa fie adormit. Problema e mintea care ia odihna in ras si o goleste de continut. Camera mea este un antisanatoriu: daca la sanatoriu te duci ca sa te faci bine in primul rand prin odihna fizica si psihica, aici odihna este atacata de insomnie, paralizata de ganduri si anihilata de dorinte reprimate.
Cand nu ai somn, obiectele din jurul tau nu au contur, si nu fiindca lumina e difuza, ci pentru ca asa le percepi, ar fi prea mult sa spunem ca le vezi. E ca si cum tot ceea ce nu era absolut esential s-a hotarat sa dispara. Sensul obiectelor e amortit, orice distinctie e impartita intre Morfeu si Thanatos. Somnul e o antecamera a **** si totusi e necesar sa dormi ca sa nu mori. Oare de cate nopti de insomnie e nevoie pentru a trece constient si total pe celalalt taram?
Fiecare detaliu pare a fi o copie dupa o copie a unei schite de lucrare pe care un pictor aparent mediocru a denumit-o ýrealitateý.
Lumina inselatoare a lunii batjocoreste contururile intregii odai. Se aude ticaitul insistent si anost al unui ceas dintr-un alt veac, aflat undeva pe hol. Tic- tac, tic- tac, tic- tac.Timpul isi musca limbile in ritmul batailor de ceas. Secudele sunt pareri de rau nevalorificate, cadavre ale unor ore care nu mai vin.

In cateva ore va incepe sa se faca lumina si vor incepe conversatiile de complezenta. N-ai sa observi, insomniacule, nimic. Nici cerceii cei noi ai colegei,nici faptul ca ai intrat in cladirea de la serviciu, nici faptul ca ai varsat inevitabil pe pantaloni o picatura de cafeaýCafeaua! Adevaratul elixir al alchimistilor: stii bine ca nu te ajuta, stii bine ca trebuie sa o bei. Zgomote infundate, lumini difuze, saluturi de complezenta, pasi, abur de cafea, lichid fierbinte in cadere pe mocheta, o senzatie lipicioasa pe mainiý Insomniacul viseaza mai curand ziua, fiindca noaptea oricum nu poate fi vorba de asa-ceva.
Asa vietuim noi, cei condamnati la a trai intru probabil. Ceva lipseste mereu din peisaj, insa ne permitem luxul de a sta cu spatele la esential. Aproximam viata asa cum putem si noi, lamentandu-ne ca traim intr-o lume relativa, in care mereu intalnesti o copie, in care realizarile sunt putine, lumina e bolnava, iar zeii putrezesc sub pamant.

Crepusculul soarelui acid face sa incremeneasca pe fata mea un zambet neprietenos.Vine noaptea.

proza "and thank god that not aware and thank your god that just care and guess that just know

18.5KB

_______________________________________
Sufletul meu se mişcă dar inerţia cărnii îl trage înapoi.
Oare timpul poate fi divizat la infinit?
Dacă nu, ce este ultima divizare?
pus acum 19 ani
   
frida
Moderator

Din: iasi
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 2516
Era o dimineata cu ochii ascunsi de somn in spatele cetii care nu inceta sa ma apese pe sub gulerul jerseului de copil amirosind inca a ochi mari si pulbere galbuie cautata intre varfurile degetelor si varful neinvatat al limbii...Noaptea inca semana umezeala intunecata pe pasii nostri grabiti, de copiii cu sticlele de lapte adunate in sacosele de rafie la subtiori...Aveam o aventura de trezit cu noaptea-n cap pentru a separa nefoamea de libertate de nefoamea de vis...La ceasul diminetii lumea incepea sa se separe pecum sirurile de padure sub razele raurilor si am plecat catre casa...Nu se dadea lapte in acea dimineata insa actul nostru de vis fusese infaptuit

Ia un bob de nisp!

Era un miros de vara lunga...Stateam cu mandria intorsului din lupta si asteptam cu uimire ca prietenii mei sa vada macar asa, pe fata mea, cum era cand trecusem prin moarte...Era o noapte cu felinare de-a lungul unui drum cu garduri vii si cu banci ascunse din metri in metri in el...paseam cu greutate si vedeam tot mai dinadins cum aveam sa rad pe urma...vedeam statul acela triumfator in calea amicilor mei si ochii lor rezemati de pietre ii vedeam...Mai mergeam metri,i,i apoi stateam sprijnit intre realitate si minunea purtatului de ingeri...Era cald si frunzele se mangaiau unele de altele...Cu miros de sare in cerul gurii...As fi murit daca n-as fi ras inaintea gestului bisturiiiiiiic...Apoi senzatia aceea a drumului cu sacrificii si visul ca odata va fi randul meu sa fac cinste cu baloanele si cu inghetata aceea cu alune...La ingerii din ceruri...

Ia un bob de nisp!

Am sa iti cumpar un ceas cu inimi si carlionti elvetieni ... Am sa ma insurubez precum o asteptare cu masini ciudate mergand ciudat si ordonat pe pista unui aeroport neaeropurtat...Desigur...:...Cu mirosuri fine si lumini calde de dezlegat nemirosul de bani si cu pungi, multe pungi pline de dulce si somn de copil asteptand...Si reviste luminate si in limbi fancy...Anunturi in limbi nenumarate si sentimentul acela de zbor umplut si muscat ca un pescado in centru la Maredo...Vis de aurii si prelungi lumine apunand linistit in zumzetul unui tren adevarat fara musamale si pixuieli de sexis esensis...Placaje pictate si flori risipind indoielile...Vis amirosind a seara...

Ia un bob de nisip!

Sinergie de esenta impletita heruvimic si serafimic cu mirosul sfinteniei de rosu rubliovian si cercuri de sapte ori cate sapte pentru spalarea cu pietre albe de calcar...Vis de largi minuni "pipaibile cu mana" in Sfanta Sfintelor Visurilor reabilitate in sansa realitatii dumnezeiesti, cu covoare lungi si iz bizantin odihnitor in Lumina Lina...Lumina miere curgand prin case sprijinite-n iarna si sfinti veniti sa pipaie vecernii, fara ochi, numai inima in afara cuvintelor adanc articulate...Ochi de Duhovnic si visul acela intins cu zambetul pasitului larg din minune in minune...

Ia un bob de nisip!

Oare trec acum printr-un semn ultim ca o pana de vultur aruncata de aerul insusi de undeva din intimitatea de zbor a vreunei rotatii de din inalturi?

Ia un bob de nisip!

Si du-te! Vino maine undeva in zori, bate tare la sensuri! Si sa vad ce clepsidra ai zidit tu cu visurile tale! Si mai ales intoarce-o, intoarce-o, intoarce-o...

proza era dimineata ochii ascunsi somn spatele cetii care inceta apese sub gulerul jerseului copil

19.6KB

_______________________________________
Sufletul meu se mişcă dar inerţia cărnii îl trage înapoi.
Oare timpul poate fi divizat la infinit?
Dacă nu, ce este ultima divizare?
pus acum 19 ani
   
frida
Moderator

Din: iasi
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 2516
Este linişte, deşi aud sunetul unei melodii triste. Frunze imi trec prin păr şi ştiu că de aici nu va mai exista nici un trecut şi nici un viitor. Timpul se opreşte numai pentru mine. Fără amintiri, vise, gînduri sau sentimente stau şi privesc inertă peisajul ingheţat. Culorile se combină între ele şi din roşu spre galben totul în jur se transformă intr-un gri inexpresiv. Sunt blocată in purgatoriul propriei mele vieţi. Exist in clipa inexistentă si depăşesc orice fire a realului.
Aş putea depăşi această stare, însa nu am voinţă şi nici putere asupra fiinţei mele efemere. Brusc, un fir de amintire mă cuprinde şi mă înnoadă. Eu am creat peisajul ăsta….da, chiar eu – mă recunosc. ÃŽncep să am şi sentimente…simt regret...dar, de ce?!
Acum ştiu. Viaţa îmî curge din nou prin vene. Sunt om, înainte cu o clipă nu eram. Ma copleşesc sentimente prea grele pentru mine… aud culori… aud mult roşu… mult prea mult roşu… miros ură si plîng cu vorbe grele.
Inţeleg tot ce s-a petrecut… m-am ascuns de realitate ca un criminal cuprins de remuşcări. Am alungat de pe scenă toţi actorii, ca să nu mai existe nici un subiect si nici un spectacol jucat cu umor macabru si cinism!
Oare asta e o soluţie? Să te ascunzi după degetele ce-ţi devin mult prea subţiri pentru chipul tau umflat de vinovăţie? Nu! Şi de aceea sunt vinovată.
Accept pietrele ce se aruncă in mine şi încep să le simt din ce în ce mai tare! Eu nu am greşit cu nimic, dar nici nu am acceptat greşelile altora, aruncîndu-mi singură povara lor pe spate.
Regret sau nu… ce mai contează?! Sunt si eu unul ca voi, însetată de vieţi şi plină de ură. Joc piesa voastră cu replicile mele…nu voi schimba nimic; ma voi afunda în banalul infernului alaturi de voi...şi este numai vina mea!

proza este deşi aud sunetul unei melodii triste. frunze imi trec prin păr şi

35.4KB

_______________________________________
Sufletul meu se mişcă dar inerţia cărnii îl trage înapoi.
Oare timpul poate fi divizat la infinit?
Dacă nu, ce este ultima divizare?
pus acum 19 ani
   
Rock_Girl
oM aL FaMiLiEi

Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 762
bun...dar toata lumea..a scris cate ceva...am zis"ia sa  incerc si eu."...nush cat de bine a iesit dar eu o scriu

_______________________________________
Viata are culoarea sfarsitului,Hai sa incercam sa facem in  asa fel incat Sfarsitul sa aiba culoarea vietii...
pus acum 19 ani
   
Rock_Girl
oM aL FaMiLiEi

Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 762
Visez….Parca sunt pe o insula…parasita de lume…EU ma sperii si fug…crezand ca e ceva in spatele meu…Chiar e! e trecutul…care ma cauta…Tu l-ai trimis !de ce ?sa sufar iar ??...Ma ascund dupa un copac batran…si mare…Ma cuprinde cu crengile-i puternice si-mi zice’’Fato,ce cauti pe aici ?’’….mi-am pierdut vocea…nu stiu ce sa fac…incerc sa scap de el…L-am lasat in urma… !ma asez pe o piatra…sa-mi trag sufletul…cand deschid ochii….un camp cu flori…si Luna care plange…Si stelele ce rad… .Unde sunt ?nu stiu.. !culeg o floare..o miros…si parca aud ‘’E prezentul’’….e iubirea ce n-am avut-o nicicand…da ram gasit-o…si nu vreau sa mai plec…Ma duc la luna…s-o-ntreb ce are !...dar parca se indeparteaza cu cat ma apropii de ea…sa fie oare un miraj…sa fi venit aici trecutul ??nu stiu…Mai miroos odata floarea..sa-mi aduc aminte de tine..dar…parca adorm…si cand ma trezesc…ma vad pe mine plangand…cu poza ta in mana…langa sicriul tau..NUU !! ‘’e viitorul’’…tu o sa mori…n-o s-a mai fii langa mine,n-o sa mai fie nimani care sa ma alinte….n-o sa mai fie nimani care sa ma iubeasca… dar de ce ??de ce ai murit.. ?nu stiu…Voi afla in viitor…dar sper sa nu fie prea curand…deja mi-e dor de tine..
E dimineaza…ma trezesc…cu lacrimi in ochi…pacat nu stiu de ce…nu-mi mai amintesc nimic..si in mintea mea imi zic ‘’sigur a fost un cosmar’’…….(un cosmar care va durea)




p.s(sper sa va placa)=D...(e din realitate...dar sper ca nu si"viitorul"

_______________________________________
Viata are culoarea sfarsitului,Hai sa incercam sa facem in  asa fel incat Sfarsitul sa aiba culoarea vietii...
pus acum 19 ani
   
mort|c|a
Mystery Exposure

Din: |as|
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 809
o descriere facuta de mine pe un alt forum cuiva...transformata in poveste

si pentru ca nu ma satur sa vb despre Ea, pentru ca o ador pur si simplu am sa mai scriu si as scrie pana degetele mele ar sangera pasiune si as scrijeli cu degetele pe peretele inchisori singuratati din aceasta camera care ma bantuie in acest moment o umbra, ....a ceea ce ar trebui fiecare mai mult sau mai putin sa fim, este Ea
Ea va fi intotdeauna mai presus si intotdeauna va constientiza cu durere asta nu ii este frica de cunoastere o devoreaza pe zi ce trece ca pe o portie de aer proaspat si necesar nu este addicted to this world, lumea e obsedata de ea, de puternica rezistenta ce o caracterizeaza, in fata microbului "superficilitate" e un inger intr-o cutie de cristal. la usa ei stau doi demoni. unul al trecutului, celalat al prezentului.
viitorul nu si-a facut lok intre cele doua doarece este pe deplin controlat si obsedat de acest inger.
se lupta zi de zi sa iasa din acea cutie ce isi micsoreaza zi de zi dimensiunile. nu ii este frica de moartea dureroasa ce o va cuprinde cand dimensiunile nu vor mai satisface lipsa de spatiu necesara supravetuiri.
ii este teama ca nu isi va putea duce misiunea la capat.
si bataile ei se aud din ce in ce mai incet, zi de zi.................se
hraneste cu surasul si cu raza ce scapara printr-o crapatura.........isi bea lacrimile de culoare neagra.....cu gust de compasiune pt cei ce vor ramane in urma ei si se roaga de trecut si de prezent cei demoni.
primul o cunoste prea bine, ea este ca o carte dezgolita in fata lui. nu il poate minti celalat o cunoste cu fiecare secunda scursa dar nu ii da crezare indeajuns de mult incat a schimba rostul destinului si a-i schimba sfarsitul.
ziua se apropie. ziua in care va deveni una cu cutia ce o va inghiti pe vecie. in zori zilei de apus ingenuchea in fata usii dupa care cei demoni stateau si rosti
- tu demone al trecutului ce ti-ai batut joc de mine
nu mi-ai luminat si nici nu mi-ai indrumat pasi spre calea cea buna. ai asteptat in intuneri si la fiecare greseala a mea ai mai adaugat o pikatura de cristal acestei cutii...........pe veci vei fi blestemat a merge si a-ti tarai umbra in urma celui dintai demon, prezentul
- tu demone al prezentului nu mi-ai anticipat pasii tremurand pe cararea destinului, ai ascultat orbeste consecintele trecutului si mi-ai facut din lacrimile de pe urma lor capacul aceste cutii.............te blestem sa fi pe veci aici si acum, niciodata maine sau ieri
Cu aceste cuvinte rostite cutia se prabusi pe trupul neisufleit al acestui inger.
Ajungand prea tarziu demonul viitorului induiosat de destinul nefast al celui ce fusese fara voia sa un inger intre demoni ii prefacu trupul intr-un glob de cristal de culoane neagra ca si moartea ce o avuse.
luase globul intre mainile lui de gheatza si rosti:
- O tu ce ai fost umbra a ceea ce a fost, este si va fi......durerea ti-o aud suspinand caci ma bantuie.....si zicand acestea arunca globul in vazduh
acesta cazuse in mare si se izbi de un curent. Se sparse. Dar inexplicabil bucatile cristalului nu se scufunda ci se ridica tot mai sus in vazduh unde se raspandi in aer. Si de atunci milioane de bucati din acel inger plutesc in aer patrunzand numai in inima celor care poti fi sunt, si au fost. O bucatica din acest inger , a patruns si in mine, si in toti cei de aici.
pus acum 19 ani
   
mort|c|a
Mystery Exposure

Din: |as|
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 809
ma doare sufletul si'aud un planset de copil
si simt nevoia sa scriu, sa scriu, sa scriu de parca viata mea ar depinde de asta
cat sens poate capata un nonsens?
cita caldura poarta luna soarelui?
cita ploaie poate stinge flacara pasiunii?
cata dorinta poate invinge delasarea?
cata ordine capata haosul atunci cand umbra alba a tacerii isi revarsa lin mantia albastra instelata
de cate cuvinte am nevoie pentru a umple o desaga a cunoasterii?
dar pentru a umple o rosie coapta cu coarja tare?
o amintire albastru rosiatica
o viata de om sau de...gandac?
este nevoie sa simt?
sa plang, sa rad, sa.....iubesc?
cata ipocrizie sa vb de trecut
ahahahahahaha
cat de ipocrita esti adina
trecut?????
de unde stii, o tu infama fiinta ca nu esti doar un vis de viitor gandit de cine stie ce minte sclipitoare ce traieste in timpul potrivit...la momentul potrivit
de unde stii tu ca e nevoie sa simti pentru a crede?????????
am nevoie de contact fizik pentru a demonstra caracterul material al necredintei???
m-am saturat atat de mult sa nu cred incat am inceput...a crede?
a cui era atingerea aspra a unei maini vechi si scorojite, pline de intelepciune, de pe crestetul meu?
a cui era surasul luminos din bezna camerei in care am avut caderea?
a cui era chicotul satisfacut atunci cand am simtit multumire.....
a cui?
pus acum 19 ani
   
mort|c|a
Mystery Exposure

Din: |as|
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 809
lumina palpaie usor
o camera mica ca o cutie cu carton cu pereti scrijeliti de vreme si uitati de timp
in mijlocul camerei o mica lumanare neagra
contrastand cu lumina rosie a flacarii
in coltul intunecat al camerei EA,
intinde mana spre raza de lumina dar si-o trage speriata inapoi
sub buza rosiatica intr-un colt straluceste dintele ascutit
zambeste...
- Ustura, ma arde, lumina...viata....El .....hahahaha, spuse ea razand
si incepu sa ingane un cantec de copil
apoi isi intinse usor piciorul in lumina....
se auzi un sfarait puternik, isi trase piciorul repede lasand in urma un fum rosiatic...incepu sa rada isteric si sa se agite...ochii nu-si mai gaseau directia
coltul devenea din ce in ce mai ingust
in loc sa se micoreze lumanarea crescu
si odata cu aceasta si lumina sa
isi invarti ochii peste cap si scose jumate din fata la lumina
ochii ei albi straluceau ca doua picaturi de moarte
ranjetul ei de bestie se arata amennintator spre lumanarea neagra
- atat de neagra zamisleste din adancul pacatului lumina purificatoare....hihihih..ahhhh, ranji din nou
stia ce o asteapta
auzi mereu aceeai poveste...
'Cand va veni ziua..vei uita betia gandurilor fara de-nteles....vei auzi soaptele celor ce i-ai rapus...sangele te va inceva si viata ti-o va lua...lumina alba din lumanarea neagra iti va reda suflarea'
acea zi veni!
nici nu stie cum ajunsese in camera aceea
dar stia ca acea camera avea ceva familiar...o poveste pe care o vedea dar nu o putea atinge
intunericul se micsora
spatiul se restranse
se facuse covrig in coltul intunecat si incepu sa tremure
- frig.....eu simt...frig? sau frica? , se intreba demonul cu ochii inzapeziti de durerea sufletelor moarte
isi inclesta dinti pe masura ce lumina ii cresta corpul
fumul rosiatic se inalta in aer si dintr-o data isi aminti
- Camera, camera asta..aici incepu totul...aici fuse el..aici a fost prima data.....aici..am cunoscut pasiunea sangelui si tot aici...blestem durerea lui.... tipand se prabusi....in urma doar fum si lumina.........se terminase...sangele-si ceruse tributul!
pus acum 19 ani
   
mort|c|a
Mystery Exposure

Din: |as|
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 809

Rock_Girl a scris:

Visez….Parca sunt pe o insula…parasita de lume…EU ma sperii si fug…crezand ca e ceva in spatele meu…Chiar e! e trecutul…care ma cauta…Tu l-ai trimis !de ce ?sa sufar iar ??...Ma ascund dupa un copac batran…si mare…Ma cuprinde cu crengile-i puternice si-mi zice’’Fato,ce cauti pe aici ?’’….mi-am pierdut vocea…nu stiu ce sa fac…incerc sa scap de el…L-am lasat in urma… !ma asez pe o piatra…sa-mi trag sufletul…cand deschid ochii….un camp cu flori…si Luna care plange…Si stelele ce rad… .Unde sunt ?nu stiu.. !culeg o floare..o miros…si parca aud ‘’E prezentul’’….e iubirea ce n-am avut-o nicicand…da ram gasit-o…si nu vreau sa mai plec…Ma duc la luna…s-o-ntreb ce are !...dar parca se indeparteaza cu cat ma apropii de ea…sa fie oare un miraj…sa fi venit aici trecutul ??nu stiu…Mai miroos odata floarea..sa-mi aduc aminte de tine..dar…parca adorm…si cand ma trezesc…ma vad pe mine plangand…cu poza ta in mana…langa sicriul tau..NUU !! ‘’e viitorul’’…tu o sa mori…n-o s-a mai fii langa mine,n-o sa mai fie nimani care sa ma alinte….n-o sa mai fie nimani care sa ma iubeasca… dar de ce ??de ce ai murit.. ?nu stiu…Voi afla in viitor…dar sper sa nu fie prea curand…deja mi-e dor de tine..
E dimineaza…ma trezesc…cu lacrimi in ochi…pacat nu stiu de ce…nu-mi mai amintesc nimic..si in mintea mea imi zic ‘’sigur a fost un cosmar’’…….(un cosmar care va durea)




p.s(sper sa va placa)=D...(e din realitate...dar sper ca nu si"viitorul"


renunta pe cat posibil la cuv "parca"
sau incearca sa il inlocuiesti cu "parea"..."aievea"  etc
intrebari f bune....raspunsurie sunt ca fugitive
nu te teme sa folosesti metafore si oximoroane
creeaza o violenta de neasteptat a textului
indoiala.....inprecizia... e f bine....continua
pus acum 19 ani
   
Rock_Girl
oM aL FaMiLiEi

Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 762
ok..ms pt indrumari

_______________________________________
Viata are culoarea sfarsitului,Hai sa incercam sa facem in  asa fel incat Sfarsitul sa aiba culoarea vietii...
pus acum 19 ani
   
frida
Moderator

Din: iasi
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 2516

mort|c|a a scris:

ma doare sufletul si'aud un planset de copil
si simt nevoia sa scriu, sa scriu, sa scriu de parca viata mea ar depinde de asta
cat sens poate capata un nonsens?
cita caldura poarta luna soarelui?
cita ploaie poate stinge flacara pasiunii?
cata dorinta poate invinge delasarea?
cata ordine capata haosul atunci cand umbra alba a tacerii isi revarsa lin mantia albastra instelata
de cate cuvinte am nevoie pentru a umple o desaga a cunoasterii?
dar pentru a umple o rosie coapta cu coarja tare?
o amintire albastru rosiatica
o viata de om sau de...gandac?
este nevoie sa simt?
sa plang, sa rad, sa.....iubesc?
cata ipocrizie sa vb de trecut
ahahahahahaha
cat de ipocrita esti adina
trecut?????
de unde stii, o tu infama fiinta ca nu esti doar un vis de viitor gandit de cine stie ce minte sclipitoare ce traieste in timpul potrivit...la momentul potrivit
de unde stii tu ca e nevoie sa simti pentru a crede?????????
am nevoie de contact fizik pentru a demonstra caracterul material al necredintei???
m-am saturat atat de mult sa nu cred incat am inceput...a crede?
a cui era atingerea aspra a unei maini vechi si scorojite, pline de intelepciune, de pe crestetul meu?
a cui era surasul luminos din bezna camerei in care am avut caderea?
a cui era chicotul satisfacut atunci cand am simtit multumire.....
a cui?


http://i23.photobucket.com/albums/b353/ ... 071d62.jpg


supreb..... imi place la nebunie.... imi place...imi place~!!!!!!

_______________________________________
Sufletul meu se mişcă dar inerţia cărnii îl trage înapoi.
Oare timpul poate fi divizat la infinit?
Dacă nu, ce este ultima divizare?
pus acum 19 ani
   
mort|c|a
Mystery Exposure

Din: |as|
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 809
ms, ms, ms
pus acum 19 ani
   
Rock_Girl
oM aL FaMiLiEi

Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 762
frumos

_______________________________________
Viata are culoarea sfarsitului,Hai sa incercam sa facem in  asa fel incat Sfarsitul sa aiba culoarea vietii...
pus acum 19 ani
   
mort|c|a
Mystery Exposure

Din: |as|
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 809
Ma plimbam singuratic pe strazi. Dadeam ca dobitocul in fiecare piatra intalnita  de parca voiam sa lovesc fiecare celula a manii ce o atinsese. o voiam atat de mult. Sa-i gust sanul ce in trecere i l-am atins. Sa-i simt tremurul sub mangaierea mea. Sa ii aud glasul implorandu-mi placerea. Dar s-a dus. Si eu...un dobitoc notoriu am lasat-o. Ce dracu' am bai frate?? Timiditate? Nicicum...poate ea e de vina. Prin simplitatea ei. La urma urmei pielea ei e prea alba...parca e o zana. Cum dreq sa iubesti o zana? Ce ganduri...doamne ce ganduri pot avea. Il izbi un miros de scortisoara...se intoarse si vazu un bar...
-mi-e sete...(intra umilul 'ristrocat in barul inca defaimat...si-si comanda o bere...sclipindu-i ochii de durere)Zari baiatul nostru....dupa o perdea albastra o silueta frumos conturata. O mana gingasa, rozie ca un trandafir virgin dadu la o parte perdeaua si ii facu semn...frumosului strain sa se apropie....
Se ridica tanarul cu fruntea inteleapta...
- Stai jos! se auzi din umbra glasul de portelan a unei umbre in neonul subtire
- Dar... zambi barbatul in timp ce se aseza pe fotoliul de catifea
- Cine te crezi straine? replica acelasi glas de portelan
- Ma scuzi dar... ce vrei sa spui....uimit replica baiatul
- Ahaha...sa crezi tu draga ca pielea-i fu prea alba...sa crezi tu draga ca sanul nu tresare de-o atingere moale... mai ai multe de invatat...iubite...zicand acestea domnita facu un gest si se apleca deasupra mesei scuturandu-si lunga tigareta prinsa ca un trandafir intre degetele ei de catifea alba.....se apleca indeajuns incat sa dezvaluie tanarului nostru strain buzele ei senzuale si carnoase....
- Ma scuzi dar nu inteleg...e ciudat!....cine esti...
- Eu..? cine sunt...hahaha....cata gingasie nevinovata in glasul tau...tu m-ai chemat! replica cu siguranta femeia
- Eu?...uimit izbucni baiatul
- Sssst....incet domnul meu...astfel nu vom putea duce povestea pana la capat...sunt nepretuita stii...sa continuam....da, tu m-ai chemat...atunci cand voiai sa o saruti...dar te-a oprit blestemata constiinta...atunci cand voiai sa ii dai trandafirul dar ti s-a inchis usa....atunci ei blestemat...timiditatea?...sau puritatea copilareasca?...cate putin din toate...de ce nu te poti atinge de ea? e prea fina? prea alba? prea gingasa...cutez a crede asta umilul meu domn...nu se sparge in mainile tale...se modeleaza...nu-si schimba culoarea pielea...se inroseste de pasiune.....nu-ti va respinge sarutl...il va purta in alte emisfere...
Tanarul nostru o asculta umil de misterioasa doamna
Aceasta trase un fum si il suflase inspre barbat....un miros de scortisoara il izbi pe acesta si se simti dintr-o data ametit....
- Si acum sa iti explim motivul pentru care esti aici...simti ca este ceva ce te retine...ceva ce te face sa dai inapoi de la orice gest pe care tu il consideri nedrept pervers....
- Perversitatea este cea mai jucausa forma de placere...si slava cerului dispunem de destul imaginatie....
-Ridica-te! continua frumoasa fata
- De ce? raspunse indoielnic barbatul
- Cuvintele sunt de prisos....ridica-te...replica hotarata
Tanarul nostru se conformase...se ridica incet...simtindu-si capul mai greoi decat o ghiulea de tun..se simti dintr-odata plutin prin camera...vedea in ceata...femeia se ridica ...barbatul era incantat de priveliste...o femeie inalta...supla...o talie de viespie...imbracata intr-o rochie de catifea rosie ce-i contura formele perfecte....un par lung drept si negru...lucea in bataia neonului subtire....femeia incepu sa urce nijte trepte....barbatul o urma ca hipnotizat
Ajunsese in camera....tanarul simtea ca miscarile nu erau ale lui...isi vedea mainie dar nu le putea controla....se intinsese pe pat....se dezbraca ramanand asa gol....sub ochii curiosi ai misterioasei doamne
- Esti un baiat mare! zambi fatal femeia....incet incet se dezbraca si aceata....cu miscari de pantera....parul ei lung aluneca ca matasea pe corpul ei perfect de sticla....asemeni unui pahar de sampanie....un pahar de cristal....strans la mijloc de silueta perfecta si brodar cu cristale de diamant rosu la varf....umplut cu cea mai fina bautura.....barbatul o privi incantat...
Si pasiunea ii dezlantuise pe amandoi...in camera plutea acelasi miros de scortisoara si un fum rosiatic...limitele candva trasate erau acum sterse.....barbatul simti ca poate face orice cu femeia din bratele lui care il domina dar in acelasi timp ii implora sarutul....ca intr-un tot acestia se unira....miscarile lor deveneau din ce in ce mai agitate si violente....totul se termina intr-un extaz violent...un geamat puternic si un sarut de moarte........
Domnul nostru umil se trezi ....
- Unde ma aflu? se uita in jur.....recunoscu cladirea...
- Aici sta ea....Zana!...ce caut eu aici...avea atat de proaspta in minte noaptea trecuta dar nu-i venea sa creada...dadu sa plece dar se opri...acelasi miros de scortisoara il simtise...
- Acum sau niciodata! replica in timp ce batea la usa ei....
cum usa se deschise...acesta se napusti asupra ei ca o fiara salbatica si o inlantuise intr-un salbatic sarut...femeia ii raspundea la orice gest...saruturile ei completau pasiunea simtita de amandoi....
cateva ceasuri dura amorul lor salbatic...si barbatul intelesese ca si ea dori de la-nceput aceasta implinirea a pasiuni...
fata se ridica si se intoarse cu doua cani ...
- Vrei o cafea cu scortisoara?....il intreba fata
Baiatul ridica privirea si isi aminti...buzele...scortisoara....pielea roza...ea era!
- Tu esti? tu ai fost....... raspunse uimit barbatul
- Ssssttt....incet domnul meu...astfel nu vom putea duce povestea pana la capat...sunt nepretuita stii..ii stinse indoiala cu un sarut firava doamna!


Modificat de mort|c|a (acum 19 ani)
pus acum 19 ani
   
frida
Moderator

Din: iasi
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 2516
Dialoguri fără pretenţii

- Cu ce ai putea cuceri lumea toată?
- Niciodată nu vei putea cuceri o-ntreagă lume. Dar dacă insişti, îţi voi răspunde astfel: jumătate îţi va sta la picioare dacă îi vei zâmbi, cealaltă – dacă-i vei trage o palmă la momentul potrivit.
*
- Unde se grăbesc oamenii?
- Spre punctul în care vor ajunge ei înşişi să-şi pună această întrebare.
*
- Există vreo asemănare între buni şi răi?
- Aceea că atât unii cât şi ceilalţi vor să facă schimb de locuri. Dar nu pentru multă vreme.
*
- Reţeta fericirii?
- Experienţa a demonstrat că oamenii sunt mai dispuşi să testeze reţete proprii, căutând acelaşi rezultat, după metode diferite. Din câte ştiu, patentul n-a fost încă acordat.
*
- Există cale de mijloc?
- Da. Odată ce-ai apucat pe ea, cu jumătatea din tine care mai trăieşte îţi vezi cealaltă jumătate murind.
*
- Iubirea...Vorbeşte-mi de ea!
- Viaţa e mult prea scurtă pentru a ne irosi în povestiri de iubire. N-ar fi mai bine să iubim?
*
- E-adevărat că între femei şi bărbaţi există multiple deosebiri?
- Pentru astfel de informaţii te trimit la statistici. Eu nu cunosc decât Femeia şi Bărbatul. Şi nu există-n lume alte două elemente mai deosebite, care să formeze împreună un tot atât de sublim.
*
- De ce ne amintim totdeauna cu drag de copilărie?
- Pentru că lumea privită prin ochi de copil este una ideală – nici un seism n-are puterea s-o zdruncine, nici o mocirlă harul s-o mânjească. ÃŽn schimb, cea mai firavă rază de soare, o poate transforma într-un ocean de lumină.
*
- Adeseori încurcăm cărările. Cine-ar putea să ne călăuzească pe drumul bun?
- E simplu: întreabă-ţi sufletul!
- Şi dacă, totuşi, mă duce pe unul greşit?
- Atunci înseamnă că e greşit doar după mintea ta. Sufletul nu dă greş niciodată, acolo Dumnezeu a strecurat esenţa divină. Restul s-ar putea obţine şi-n laborator.
*
- Dacă un prieten te dezamăgeşte, cum ai putea să-l pedepseşti?
- Dacă un prieten te-a dezamăgit, poţi fi sigur că şi-a primit deja pedeapsa. Şi-a aplicat-o singur în chiar clipa în care ţi-a dat lovitura. Tu ai auzit numai tunetul, dar fulgerul îl trăznise pe el dinainte.

*
- Până unde poţi merge cu încrederea în oameni?
- Nu-ţi rămâne decât să afli singur. ÃŽncearcă! Oricum, merită mai mult decât dacă i-ai cataloga dintru început.
*
- Ce crezi despre teoria care afirmă că Pământul e rotund?
- Până ce nu voi avea o alta viabilă, nu-mi rămâne decât să cred asta. Şi-apoi, ce importanţă ar avea pentru mine, dacă aflarea adevărului nu mi-ar putea schimba în vreun fel viaţa?
*
- Există totuşi adevăruri incontestabile.
- Cine spune asta?
- ÃŽnţelepţii.
- Şi cine a hotărât că ei sunt înţelepţi?
- Ceilalţi...
- ... mai puţin înţelepţi decât ei. Şi-atunci cine-ai vrea să-i contrazică?
*
- Cum e mai bine, să te înalţi pe munţi de steril, sau să te afunzi scotocind după filonul de aur?
- Este alegerea ta. Dar ai grijă ce înţelegi prin „înălţareâ€Â?! A! Şi nu confunda aurul cu tinicheaua!
*
- La urma urmei, ce este viaţa?
- Imaginează-ţi un drum pe care mergi într-un singur sens şi doar o singură dată. Ai grijă ca urma pe care-o laşi să nu rănească paşii nimănui care-ar veni după tine! Cu cât blândeţea cu care calci va fi mai mare, cu-atât semnele trecerii tale se vor şterge mai greu. Şi nu uita că nimic nu rămâne după noi, decât ceea ce am dăruit!

_______________________________________
Sufletul meu se mişcă dar inerţia cărnii îl trage înapoi.
Oare timpul poate fi divizat la infinit?
Dacă nu, ce este ultima divizare?
pus acum 19 ani
   
mejulie
Moderator

Din: My world
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 1677


_______________________________________
Stop being normal,you scare me!
pus acum 19 ani
   
mort|c|a
Mystery Exposure

Din: |as|
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 809
poate cei care au avut sentimente pentru o persoana interzisa...., cum imi place sa ii numesc pe acei baieti care au deja o relatie, ....gasiti transparenta textului de mai jos
ma doare...!



m-am trezit astazi uitata!
uitata de lume, de zambet, de tine
in umbra mea vedeam doar o umbra fada a unei miresme dulci de somn. credeam ca visez.
tentata de materialismul lumii intind mana prin oglinda
nu imi vad fata..imi vad doar spatele. ma apropii de mine in timp ce reflectia din oglinda se indeparteaza.
mana mea trece prin oglinda gadilindu-mi venele cu seva bruta
visam la tine cand m-am trezit asa
te blestemasem sa ma iubesti pentru totdeauna sau sa dispar din viata ta
a doua dorinta a fost mai arzatoare se pare.
pot totusi sa veghez asupra ta?
sa iti adulmec mirosul si sa iti ascult criticele pretentioase. Cand EA va dormi alaturi de tine ii  voi vopsi unghiile in rosu aprins asa cum iti place si ii voi saruta buzele sarutate de tine.
Voi visa alaturi de tine si caldura pernei tale imi va mangaia crestetul in timp ce tu iti vei bea cafeaua. nu iti voi lipsi niciodata si asta nu pentru ca nu m-ai iubit ci pentru ca imi simti prezenta. singurul meu regret este ca nu mai pot sa iti tin capul in mainile mele si sa descant magia priviri tale. dar iti sarut picioarele iubite...in urma lor o umbra fada!




Modificat de mort|c|a (acum 19 ani)
pus acum 19 ani
   
frida
Moderator

Din: iasi
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 2516
da... sa te stii o umbra....sa-ti doresti sa atingi ....sa fii acolo pt el si fara sa primesti nimic.....

_______________________________________
Sufletul meu se mişcă dar inerţia cărnii îl trage înapoi.
Oare timpul poate fi divizat la infinit?
Dacă nu, ce este ultima divizare?
pus acum 19 ani
   
frida
Moderator

Din: iasi
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 2516
Cine o fi omul acesta care mă priveşte acum?

ÃŽi simt falangele strivite. Strigătul şi-a săpat un loc imens în el.
Până şi ecoul îi este alb.

Mă trezesc la ora patru când pe cer se ridică toate ciorile. ÃŽmi amintesc de zorii aceia după care timpul a devenit de nemăsurat.
Sau poate se măsoară în stoluri negre.

Dintr-o clipă în alta Lumea se va repezi pe paliere. Apoi în lifturi . Se văd sicrie verticale de fier transportându-ne spre uitare.

Cred că am ajuns.

Aici ochii ei se scufundă în muţenie ca într-o baltă albastră. De undeva din spatele conştiinţei mele îi strig numele. Dar absolut orice aş striga ar fi tot numele meu.





Mi se spune că undeva la un alt etaj există o poartă
Nu caut locul prin care aş putea să ies. Aici e cald. Am foarte multă beteală albastră în loc de cer.
ÃŽmi strălucesc mâinile când mă rog.

Nu mai caut să ies.

Avem grijă să nu ne trezim. ÃŽntr-o noapte oarecare am visat câteva lucruri posibile.
Copiii cântau colinde. Mirosea a mere. Mama făcea cozonac.
Totuşi nu cred că era ea. Mama nu ar fi făcut niciodată cozonac.

Zilele acestea sunt rotunde ca nişte globuri. Le rostogolim cu grijă peste aşteptările noastre inutile. Parcă se simte o netezime neaşteptată când pipăim aerul. Pluteşte o bună_voinţă care ne surprinde. Aproape că ne-am putea îndrăgosti.



ÃŽmi pun şosetele de lână peste ciorapii plasă. Rămân.

proza cine omul acesta care mă simt falangele strivite. şi-a săpat loc imens el.

34.4KB

_______________________________________
Sufletul meu se mişcă dar inerţia cărnii îl trage înapoi.
Oare timpul poate fi divizat la infinit?
Dacă nu, ce este ultima divizare?
pus acum 19 ani
   
frida
Moderator

Din: iasi
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 2516
Iubitul meu de dincolo de suflet hai să simulăm ca suntem fericiţi! Oricum noi ne prefacem mereu… pentru părinţii mei,pentru ai tăi, pentru Părintele lor si pentru toate cetele îngereşti care ne încojoară, când noi suntem măcinaţi de gânduri şi când eu ma prăbuşesc în refuzuri pentru ei, cu gândul la tot ce e în povestea noastră.
Poate că totuşi pe tine te iubesc mai mult decat pe Ei. Poate îmi place să mă ascund în umbra promisiunilor tale mute din privirile calde care mă taie uneori când eşti binedispus, sunt mai în siguranţă pitită in grădina raiului în care ma adorm singura cu poveşti nemuritoare. Nu e acesta drumul meu, mă simt ca şi cum aş vedea totul clar prin tine,am nevoie de mai mult timp ca sa mor în braţele iubirii mele. Aş plânge de mila pentru fantoma care mă bântuie, credeam că nu o sa mai revin am fost închisa în flori de sânziene ale primei iubiri, călcată in ritm de zăngănit metalic de ultimul tren care nu mai circula pentru noi.
Te iubesc mai mult pentru că ştiu că nu vei fi niciodată al meu, tu ai fantoma ta pe care ai hranit-o cu sânge de speranţă deşartă, tu pleci şi te întorci nechemat, obişnuit cu sărbătoarea cu care te aşteptam mereu cu sufletul la gură. Imi doresc să închid uşa şi să nu te mai primesc până nu creşti şi tu cu mine.
Dar totuşi te iubesc pentru tot ce eşti tu, fum de ţigară şi gust amar de dute-vino pe vreme de iarnă. Nu pot să te rog să nu mai intri în sufletul meu, eu te chem şi te aştept cu cheile legate de piept în ger nebun şi arşita de dor. Mă mint şi cred că azi e ultima zi când dorm pe nor de tine…. şi mâine iar ma încurc in ploaie de scuze pentru uitarea în care m-ai aruncat din braţele comode unde îţi odihnei buzele în iluzia mea.
Eşti atât de naiv în mânuirea mea…. păpuşă de lemn mobil în joc de păpuşar plictisit şi dependent de prototipuri de idei pentru păpuşi Barbie. Nu mai gândesc fără greierul meu, plecat şi el în concert prin muşuroaie străine unde e salutat cu entuziasm de mulţime.
ÃŽl aştept să vină… să îmi revin la lemn dur şi să te socot doar un parazit care mănâncă tot în făurirea lui de palate nevazute şi nelocuite.
Şi totuşi eu te iubesc şi nu cer nimic… aştept să îmi mişti înţepeneala din mine, sau să vină greierele şi să mă cureţe de găuri. Mai aştept un infinit, nu mă găbesc să strig fericirea .

proza iubitul meu dincolo suflet hai să suntem oricum noi prefacem pentru mei,pentru tăi,

10.7KB

_______________________________________
Sufletul meu se mişcă dar inerţia cărnii îl trage înapoi.
Oare timpul poate fi divizat la infinit?
Dacă nu, ce este ultima divizare?
pus acum 19 ani
   
Rock_Girl
oM aL FaMiLiEi

Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 762
cool

_______________________________________
Viata are culoarea sfarsitului,Hai sa incercam sa facem in  asa fel incat Sfarsitul sa aiba culoarea vietii...
pus acum 19 ani
   
frida
Moderator

Din: iasi
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 2516
inspirata din colindul lui stefan....


ÃŽn frigul general Iisus se naşte din nou
A fost odată...hai să spunem povestea
La un moment dat, implacabil, va sosi acelaşi sfârşit
Nu mai este timp
Alunecăm pe zăpadă, isteria se amestecă cu impresiile zilei
Gonim, goana după cumpărături la New York, la Singapore chiar
Căciuli roşii, brazi traşi pe umăr ca nişte cadavre adjudecate după un mare efort
Iar, bile, jucării, breaking news, duceţi-vă acasă, odihniţi-vă
Va veni un an la sfârşitul căruia va ninge isteric peste lume, la fel
nu va mai fi timp,
Iisus va duce povestea până la capăt singur, va muri, va învia,
numai că atunci va purta ochelari de soare pe cruce.

_______________________________________
Sufletul meu se mişcă dar inerţia cărnii îl trage înapoi.
Oare timpul poate fi divizat la infinit?
Dacă nu, ce este ultima divizare?
pus acum 19 ani
   
frida
Moderator

Din: iasi
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 2516
mi-e atât de somn iarna asta că am ajuns să-mi descos venele îmi caut sângele port şosetele astea de teamă că mi-ai putea primi picioarele goale în viaţa ta
de ce nu ne-am sinucide împreună e atât de simplu îşi aşează fiecare minuţios halca lui de carne amanetabilă pe asfaltul răscolit de atâtea trăiri profunde şi aşteptăm
până la urmă pentru o sumă egală cu ignoranţa la pătrat un taxi o să ne ducă la destinaţie etc
dragostea noastră nu mai are aceleaşi simptome eu mă trezesc dimineaţa căutându-mi şosetele cu elefanţi roz
tu pleci noaptea să te întinzi în alte intersecţii cu îngeri asexuaţi
până şi dumnezeu poartă măşti azi de exemplu a fost ken a avut o căsnicie fericită cu barbie şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi punct şi end of story
ştii ce paralelismul tău ieftin cu vieţile sfinţilor nu mă mai impresionează
e frig
mi-e foame şi ţi-aş bea veninul dintre gânduri dacă semafoarele monocrome nu mi-ar face greaţă
n-am simţit pulsaţiile urii tot mai prezente poate pentru că e atât de simplu că nici nu-mi pasă că nu ştii să-mi vezi decât partea stângă necontrolabilă
prefer să-mi croşetez cerurile să mă îmbrac cu ele dimineaţa şi să umblu fără mănuşi fără şosete fără bandă adezivă la gură şi sânge curgând din rănile spelbe
de dragul tău mi-am decorat inocenţa cu un ştreang tic tac tic tac
aştept primul cutremur să-mi deplaseze scaunul de sub picioare

proza mi-e somn iarna asta că ajuns să-mi descos venele caut port astea teamă că

21.4KB

_______________________________________
Sufletul meu se mişcă dar inerţia cărnii îl trage înapoi.
Oare timpul poate fi divizat la infinit?
Dacă nu, ce este ultima divizare?
pus acum 19 ani
   
frida
Moderator

Din: iasi
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 2516
Câteodată te simţi doborât şi nu şti de ce, dar eşti. Oribil sentiment, ca atunci când ai ratat cea mai mare şansă la viaţă din bâlbâială infantilă, din tremur de mâini, ca atunci când taci pentru că ţi-e teamă că o să-ţi tremure vocea când vei spune “pleacăâ€Â? şi vei rămâne mereu cel slab. Aşa că te uiţi lung la el şi aştepţi să înţeleagă că e momentul să plece iar tu dai uşor din cap.

Am plecat de multe ori, m-am întors, s-au întors alţii, toţi avem o poveste. O împărtăşim sau nu, toţi avem propriul teatru pe scena căruia jucam la infinit aceeaşi piesă, care însă în timp îşi pierde din strălucire, din fior, iar spre sfârşit duhneşte. Atunci nu mai simţi iubire, simţi doar egoist cum ceva lipseşte. Ridici capul şi te uiti în sală şi aştepţi un actor amator să-ţi ia rolul, dacă se poate. Pe jos e sânge mereu. Ai acolo şi oglinzi în care apari palid şi stras, cu cearcăne adânci. Aşa sunt donatorii de sânge şi bolnavii de sifilis.
De obicei sunt oameni în sală. Unii chiar bat din palme la tragedia ta pentru că văd în fiecare piesa o depăşire, o bătălie încheiată, dar nu ştiu că piesa se repetă de fiecare dată. Schimbi melodia şi joci din nou pe scena ta cu personaje vii, actuale ori uitate. Doar îţi ştii povestea. Ştii care personaj a început-o, că acelaşi personaj a schimbat-o, că acelaşi personaj te-a schimbat chiar pe tine, regizorul absolut al căderilor tale, acelaşi personaj alungat, revenit, întors, uitat, bătut, sărutat, aşteptat, dorit şi totuşi îndepărtat. Cine n-are un asemenea personaj? Şi cea mai de preţ calitate a lui e că în ochii regizorului el va rămâne mereu pur. Oricât de dezolant, decăzut, depravat sau îngrozitor, el va străluci şi va avea mereu un reflector. Se mai perindă şi-alte personaje pe scena asta năclăită. Care de care mai colorate, mai curate, mai însângerate, mai distruse. Unii oferă spectacol, alţii speranţe, altii alungă publicul, alţii încă nu există, mulţi stau doar pe margini şi zâmbesc aşteptând o invitaţie. Doar suntem la spectacol.

Ca regizor, spectator şi interpret, îmi aleg în fiecare zi personajul şi decorul. ÃŽl sărut sau îl târâi în noapte la periferiile oraşului, iau şi un sac de tăcere şi-l adulmec mut, pe altul îl aştept cu lumânări deşi e întuneric în mine şi în casa mea, oricum, el nu vede, altul mă luminează prin simpla prezenţă dar nu ştie ce e lumina, altul crede nestrămutat în Dumnezeu, de el mi-e frică. ÃŽn abnegatia lui aduce a tiran. Mă plimb singură pe o scenă putrezită, să alegem decorurile… azi vreau lemn de plută. Şi un amant tăcut care să mă seducă.

proza simţi şi şti ce, dar eşti. oribil sentiment, atunci ratat cea mai mare din

14.7KB

_______________________________________
Sufletul meu se mişcă dar inerţia cărnii îl trage înapoi.
Oare timpul poate fi divizat la infinit?
Dacă nu, ce este ultima divizare?
pus acum 19 ani
   
Rock_Girl
oM aL FaMiLiEi

Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 762
n-as fi crezut vreodata,,,ca aceel vis va deveni realitate....n-as fi crezut nici cand,...
Mie frica sa raman singura,mie frica sa nu-mii pierd speranta ca te voi regasi..
Mi-ai spus cuvinte grele...m-ai ranit...m-ai facut sa ma inchid in mine...m-ai facut sa plang...
Nu cred ca voi rezista fara sa te iubesc...fara tine...fara buzele tale...fara privirea ta...sunt doar o umbra din ceea de numim...real.
Nu imi pot imagina viata fara caldura ta ce-mi incalzea sufletul...ce-l imblanzea...
Daca nu mai esti tu...nu mai exist nici eu...daca as sti c-o sa te pierd am vrea sa ma retrag de lume...as vrea sa nu-mi vada nimeni lacrima inegrita de durere...n-as vrea sa ma mai cunosti....as vrea sa dispar.
Cum as putea eu sa respir.fara tine..daca tu esti aerul meu?/dar...cum as putea eu trai fara tine...daca tu esti parte din mine...
nu vreau sa imi imaginez...
Deocamdata...sper...deocamdata cred ca nu se va intampla asa ceva....sper si cred ca vei fi pe veci...iubirea mea

_______________________________________
Viata are culoarea sfarsitului,Hai sa incercam sa facem in  asa fel incat Sfarsitul sa aiba culoarea vietii...
pus acum 19 ani
   
frida
Moderator

Din: iasi
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 2516
Ar trebui să mă opresc din a umple lumea cu lucruri
şi s-o las aşa cum e, goală şi cu acustică lamentabilă
de cameră cu faianţă albă întinsă pe toţi pereţii
Ar trebui să nu mai adaug nici un scâncet
în punga cu scâncete a lumii,
nici un râset, un cuvânt, o clipă de timp ori vreun strop de dragoste
în rezervorul de iubire al lumii
secat regeşte de profeţi şi învăţaţi, de poeţi şi lideri spirituali
impertinenţi ce-şi sprijină privirea
neputincioasă pe miresmele sufletului meu şi-al tău
ce ard gratis şi în zadar lacrimile şi bucuriile lumii
în vatra lor etern îngheţată.

N-o să mai particip la mobilarea lumii cu lucruri
care să creeze frumos jocuri de forme şi culori şi interpretări minunate
ci o s-o las aşa cum e, goală, cu neputinţă de trădat
neinteresantă incoloră tăcută
să n-aibă nimeni motiv să mai spună că-i abjectă ori s-o laude
sau s-o schimbe pentru că nu-i aşa cum se cuvine
s-o strâmbe s-o mototolească s-o-ntindă iar
ca să se potrivească altei definiţii.
O să mă opresc din a umple lumea cu lucruri
în care să se-mpiedice nou născuţii încă de la început
de care să te izbeşti apoi, pe care să le mângâi, să le arăţi altora – să ţii cont de ele
care să atragă privirile ca o marfa din bazaruri ori ca marfa din muzee
n-o să mai vărs în lume nimic din ce nu este deja
să se încheie spectacolul grotesc al devorării noului
mulţimea de gură cască dinăuntrul ei să se risipească încet
părăsind-o ca pe-o modă veche şi căutând o altă atracţie
cu un dram de noroc
poate se vor uita într-o oglindă,
şi vor arăta mai puţin cu degetul.
lumea fără desene rupestre, fără schelete de mamuţi
fără codul lui Hammurappi, fără vârfuri de săgeţi
fără valea fertilă a Nilului, făra cele şapte minuni
fără câmpuri celebre de bătălie, fără Romeo şi Julieta
fără busturi de marmură, fără cărţi sfinte, fără figuri de seamă,
fără manuale de slăbit, fără Martin Luther, fără accidente în mină
fără medici psihiatri, fără curente, fără progrese, fără ce tocmai scriu acum.
şi poate, cu stomacul minţii gol,
dintr-un instinct prăfuit de conservare a sufletului

_______________________________________
Sufletul meu se mişcă dar inerţia cărnii îl trage înapoi.
Oare timpul poate fi divizat la infinit?
Dacă nu, ce este ultima divizare?
pus acum 19 ani
   
frida
Moderator

Din: iasi
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 2516
5 minute de inspiratie...si am scris:

Ştiu că te întrebi de ce nu mai vin să-ţi bat cu ploaia în fereastră... să-ţi intru văzduh şi lumină printre tăceri ca să te întreb cu ochii de ce nu auzi strigătul din miezul cuvintelor...
Prea multă matematică-chimie-biologie-fizică-filozofie în acel strigăt şoptit...
N-ai înţeles niciodată că nu puteam fii tangentă marginii tale de lut... eram vis de femeie-idee...
Ţi-am promis că-ţi voi trimite păpuşile de porţelan.... că voi pune în ele un pic de iubire... un pic din iubirea mea de iubire... sunt o altruistă, nu într-atât încât să-mi împart sufletul văduvindu-mă de mine însămi... aş fi făcut-o, dar alte legi necunoscute ţie nu-mi permit asupra risipirea...
Nu poţi înţelege cifrul pentru care am străbătut universul sunetelor presate prin manuscrise... şi nu te învinuiesc pentru asta...
Nelimitarea ta face popas pe marginea aia de lut...
Şi eu dincoace de dincolo nu mai am paşi, nu mai am aripi, nu mai am formă şi culoare...
Te am pe tine gând, iubire şi vis...

_______________________________________
Sufletul meu se mişcă dar inerţia cărnii îl trage înapoi.
Oare timpul poate fi divizat la infinit?
Dacă nu, ce este ultima divizare?
pus acum 19 ani
   
frida
Moderator

Din: iasi
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 2516
Acest eseu nu este răspunsul unui scriitor frustrat! Nu, pentru că, într-un astfel de domeniu în care nimic nu este sigur, nu poţi fi cu adevărat frustrat. ÃŽntotdeuna ai la îndemână două variante: poţi fie să te consideri neînţeles, fie să spui că până la urmă nu îţi pasă de ce cred ceilalţi. Iar aceasta din urmă este dacă stăm să ne gândim mai bine, o opţiune perfect justificabilă.
Aşadar, acest eseu a fost scris ca o reacţie la "noua literatură" care astăzi face legea. Acest nou val este valul scriitorilor banali! Da, banali, pentru că majoritatea autorilor de astăzi scriu pentru comerţ. Cărţile care în ultimul an au făcut furori sunt cărţi simple, penibile, cărţi scrise parcă de nişte elevi! Fenomenul este general, iar cărţile care apar ca ciupercile după ploaie la fiecare nou târg de carte nu au substanţă. Vedem cum atâtea edituri apar, vedem cum atâtea nume necunoscute sunt promovate pe toate canalele... Şi doar pentru că aceştia scriu convenabil, doar pentru că aceştia scriu facil... Poate că un scriitor ca Dan Brown are milioane de cititori, dar câţi dintre aceşti cititori ştiu să citească cu adevărat!? Constat cu tristeţe că proza în general se transformă în film de acţiune, eseul se transformă într-un documentar riguros, iar poezia se transformă într-o telenovelă lacrimogenă sau, după caz, într-o manea! Autorii nu mai scriu pentru că simt nevoia să scrie, ei scriu pentru a fi cumpăraţi, pentru a şoca! Sunt foarte puţini însă cei care reuşesc să impresioneze sau să şocheze cu ideile proprii! Cei mai mulţi împrumută. Şi este trist, pentru că nu mai contestă nimeni astăzi ideile predecesorilor, nu mai există oameni care să creeze teorii noi. Nu, toţi căutăm o teorie la care să ne adaptăm ideile, în loc să ne creăm propria teorie!
Citiţi puţin noile volume de poezii... Veţi vedea imagini fantastice, jocuri de cuvinte răvăşitoare... Dar atât! Idei sterile şi banale îmbrăcate în figuri de stil. Cam asta este poezia modernă... Şi atunci trebuie să preferăm poezia veche, la care adormeai citind-o, dar măcar înţelegeai din ea o filosofie, filosofia poetului! Mai bine aşa, decât o înşiruire de cuvinte "frumoase".
Unde mai există astăzi filosofi precum Kant, Blaga, Bergson, Sartre...? Unde mai există în tânăra generaţie scriitori precum Murakami, Kadare... Şi aici nu mă refer în nici un caz la stilul lor. ÃŽnţelegeţi că, atâta timp cât încerci să creezi un sistem, nu ai de ce să te temi de greseala de stil. Nu mai contează stilul, contează doar ideea. Pentru că o idee sclipitoare rămâne sclipitoare şi dacă este îmbrăcată în cel mai vulgar limbaj, în timp ce reciproca nu este în nici un caz valabilă!
Cineva va spune mai mult ca sigur că nu mai poţi crea ceva nou, că totul a fost deja spus. Poate că multe s-au spus, însă vă amintesc că asupra cuvintelor nu există monopol. Nu te poate împiedica nimeni să foloseşti un cuvânt, nu te poate împiedica nimeni să atribui ce sens vrei tu acelui cuvânt! ÃŽn filosofie şi în literatură, nimic nu este sigur! Eşti liber să creezi, eşti liber să conteşti. Tu vei oferi argumente în sprijinul afirmaţiilor tale şi tu vei fi sancţionat de către cititori în funcţie de priceperea sa!
Noi suntem noua generaţie... Noi suntem generaţia care nu este de acord! Să creăm, să spargem tiparele (până la urmă, un haiku de exemplu este o poezie pe care vrem noi să o intitulăm aşa şi nimic mai mult!), să ne manifestăm. Un scriitor nu creează pentru cititorii săi, creează pentru el! Cui îi convine bine, cui nu... Ei, nu toţi pot să fie la acelaşi nivel!

_______________________________________
Sufletul meu se mişcă dar inerţia cărnii îl trage înapoi.
Oare timpul poate fi divizat la infinit?
Dacă nu, ce este ultima divizare?
pus acum 19 ani
   
frida
Moderator

Din: iasi
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 2516
Poveşti de adormit eu
-sau de ce a hotãrât Noi sã se sinucidã-


A fost odatã ca niciodatã, am fost odatã noi doi. Eu şi cu tine încã mai suntem…bietul Noi însã, a dispãrut pe vecie. Ei, şi pe vremea când traia bietul Noi, acesta era un singuratic. Toatã lumea ştia ca singura lui prietenã era Speranţa; Fericirea era atât de încrezutã încât declarase public cã nu o sã coboare niciodata în lãcaşul umil al lui Noi, cã era prea plin de crãpãturi şi cã devenise atât de plictisitor încât nici macar subiect de bârfã nouã nu mai putea deveni; Rutina spunea sus şi tare cã nu are rost sã se oboseascã sã vinã şi cã oricum, pe canapeaua din sufragerie deja era instalat ca la el acasã Sfârşitul iar ea una era o adevãratã doamnã, era nevoie de mãcar puţinã curte pentru a salva aparenţele şi sã poata împarţi aceeaşi canapea fãrã sã fie bârfitã de cãtre Fericire. Speranţa însã, o domnişoarã bãtrânã rãmasã fatã mare,puţin boccie, cu carnetul de bal acoperit de praf şi uitat într-un cufãr, se chinuia sã-l convingã cã totul e bine. Şi ori de câte ori Noi se zgâria, domnişoara Speranţa îl cârpea (ca orice fatã crescutã la pension deprinsese cam tot ce trebuie sã ştie o fatã: ştia sã coasã – peticise la vise pânã când fãcuse bãtãturi la buricele degetelor-, ştia sã facã dulceaţã – dar se zaharisise de la atâta “la vie en roseâ€Â?- , ştia sa facã copii – dar nimeni nu i-o ceruse vreodatã-. Era ca şi orice domnişoarã bãtrânã: policalificatã dar completamente inutilã). Noi cãpãtase între timp aspectul îngrijit al unui distins boschetar ce-şi pune în fiecare dimineaţã costumul şi cravata soioasã şi se duce grãbit sa-şi bea suta de rom, povestind tuturor de vremurile în care costumul era nou şi frumos iar suta de rom ii era vodcã de cea mai bunã calitate. ÃŽsi amintea cu drag de vremurile când în el nu exista nici o crãpãturã, când Fericirea nu strâmba din nas –ba chiar se lãuda tuturor prietenelor ei cã a avut onoarea sã-I fie invitatã- iar stresanta aia de Speranţa nu îndrãznea sã vinã în lãcaşul pierzaniei şi încã îşi tocea coatele dând sfaturi babelor, popilor, paracliserilor si groparilor (da, nu vã mai miraţi atât… de 2000 de ani groparii sunt cei mai buni prieteni ai Speranţei… sunt practic de nedespãrţit). Abia când în straiele cele noi ale împaratului Noi au aparut crãpãturi a început sã vinã şi sã-şi ofere serviciile… şi cum avea tarifele cele mai mici din zonã, Speranţa a devenit de-a casei. Fericirea a început sã strâmbe din nas ..nu putea fi vãzutã în aşa umilã companie… îşi strica reputaţia, Rutina oricum era prea comodã, aşa cã în scurt Noi nu mai avea parte decât de bãtrâna domnişoarã. Şi zi dupa zi, cârpiturã cu cârpiturã viaţa a început sã I se parã plictisitoare şi lipsitã de sens, iar Speranţa în ciuda tarifelor ei mici I se pãrea din ce în ce mai agasantã şi mai obositoare. Fiecare predicã a ei, fiecare “lasã, o sã fie bineâ€Â? avea efect de picãturã chinezeascã. Fiecare noua cârpealã îl fãcea sã se simtã jenat şi sã-şi doreascã din ce in ce mai tare Sfârşitul. ÃŽntr-o zi, când nimeni nu se aştepta la asta, Noi a îmbrãtişat Sfârşitul, şi împreunã s-au dus sã se ascundã acolo unde ştiau ca Speranţa nu îi va cãuta niciodatã: la unul din prietenii ei groparii. Şi astfel, şocând o întreagã gamã de sentimente –mai ales pe Fericire care se jura cã i-a rãmas pânã la capat aproape şi cã gestul lui Noi rãmâne un mister, un gest al unui nebun- Noi şi-a gãsit mult râvnita linişte, la loc cu umbrã şi verdeaţã, unde nici durere nu e şi nici întristare… şi cã adevãrata “fericireâ€Â? era sã nu mai simtã nimic.
Nu ştim însã de ce Groparul şi-a tradat buna sa prietenã, însã gurile rele spun cã ajunsese el însuşi în pragul sinuciderii şi ar fi fãcut orice doar sã scape de ea sau mãcar sã o facã sã tacã.

proza adormit -sau noi fost fost noi doi. şi tine mai noi vecie. ei, şi vremea traia

19KB

_______________________________________
Sufletul meu se mişcă dar inerţia cărnii îl trage înapoi.
Oare timpul poate fi divizat la infinit?
Dacă nu, ce este ultima divizare?
pus acum 19 ani
   
mejulie
Moderator

Din: My world
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 1677
niiiiiiiice

_______________________________________
Stop being normal,you scare me!
pus acum 19 ani
   
cloudy
oM de cUvAnT

Din: de nicaieri si de peste tot...
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 277
very nice!!!!!!

_______________________________________
"dar de traiesti de nimenea stiut/stingher te stingi si vraja-ti duci in lut" <Shakespeare>
shit happens...mostly to me,do don't worry!
how 'bout a nice cup of shut the fuck up!
pus acum 19 ani
   
frida
Moderator

Din: iasi
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 2516
ms ms ms ...

_______________________________________
Sufletul meu se mişcă dar inerţia cărnii îl trage înapoi.
Oare timpul poate fi divizat la infinit?
Dacă nu, ce este ultima divizare?
pus acum 19 ani
   
virtual entity
oM bUn

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 68
a little something something ... waiting on opinions,criticism and cheering up a lot of that cause i need it :P

This game of truth is just a bunch of lies,and feelings are transgressed emotions,nothing but a reminder of the betrayment women awarded us with,and they contain an internal torture that dispels the human conciense.Love and hate are the same two parts of one,but still a pon in the neverending game of not carying.Life is also not just life but two types of essence:life in death and death in life.In life there are calamities,more than common plainly and unmistaken reminders that the affairs of this life are not of our own ordering,and yes they are of two kinds:misfortune to ourselves and good fortunes to others,it's almost ironic on how the universe is right on schedule.


[that's about it la capitolul proza 05:12 i'm beat...sleep is well deserved]

_______________________________________
I feel though you have been engineered for my own purpose as a center of my existence because I wished for you,your taste would make a dead man live life and a live man give his life,for a drop of your essence,just for the desire of your skin and the way your body blossoms...
pus acum 19 ani
   
frida
Moderator

Din: iasi
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 2516
yap... mult adevar in ce ai scris tuh acolo... relativitate chiar sia tunci cand vine vorba de moarte si viata...
ciudata lume...nuh?

_______________________________________
Sufletul meu se mişcă dar inerţia cărnii îl trage înapoi.
Oare timpul poate fi divizat la infinit?
Dacă nu, ce este ultima divizare?
pus acum 19 ani
   
frida
Moderator

Din: iasi
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 2516
Pe ochii-mpaienjeniti de ura si-ncercanati de durere se coboara in valuri o ploaie neagra de lacrimi. Suspine si tremuri saruta oasele goale, framanta carnea in maini in painea pieirii. Se-asterne-o liniste pierduta peste-un morman de ruine ce-au adormit in somnul etern.
Nimeni nu stie nimic, coboara privirea si-asteapta cuminti verdictul. Fum se ridica tainic spre cer ca o ofranda adusa zeului vietii si toata materia se prabuseste lasand in urma un nor greu de praf. Fiinte se pierd in intunericul inecacios si cauta pe bajbaite ochi si glasuri cunoscute. Se-mbratiseaza nebune si pierd cumpatul pe drumul de piatra. Altii mai cauta, inecandu-se in strigate si-n ape de praf, se prabusesc disperati la poalele vazduhului. Vad aievea munti inalti de ape si-i sorb cu pofta potolindu-si o sete eterna. Se-arunca in valuri s-o bea dintr-o cana de prapastie sa-si stinga focul din stomac. Inoata cu totii, pierduti in nisipul intins al desertului, spre oaza ce-au pierdut-o. Departe zaresc lumina si-alearga cuprinsi de speranta. Dar totul se naruie-ntr-o clipa cuprinzandu-le trupurile cu raze de tunet. Miros de carne arsa. Oameni ce cauta disperati sub roci grele de piatra bucati de viata. Cuprind cu bratele lor carnea si-si varsa amarul in pahare de ura. Platesc cu trupurile lor biruri aspre catre un cer mult prea indepartat. Unii isi plang soarta, altii isi cauta inca **** rataciti intre cele doua lumi: viata si lumina. Trecatori se opresc o clipa pentru a privi tabloul macabru: oameni intinsi pe jos, stropind cu lacrimile lor picioarele raiului; rezemati de stalp de-ntuneric; alergand la fiecare targa ce se indreapta plina de resturi, sperand parca sa nu recunoasca nimic. Cuprinsi de tristete, hoinari-si indeparteaza picioarele din calea raurilor de lacrimi inrosite. Pamantul, insiropat cu sange cald si inocent, se stramba scarbit si scuipa gustul amar al ****.
Zambete si rasete cristaline se inaltau in zbor spre soare. Fluturari de maini, saruturi fugare pe fruntile nerabdatoare, maini ce aranjau grabite gulerul camasii sau netezau o cuta a fustei, pasi iuti si nerabdatori, povesti cu zmei si zane, atingeri de soare... apoi... intr-o clipa... doliu. Ochi inchisi acoperiti de saci reci de negura, tipete ascunse in piepturi fara suflete, bucati de trupuri, rauri de sange, degete impietrite atingand coardele pianului, inimi carora le-a mai ramas o singura bataie... O mama isi strange cu forta la pieptul insangerat copilul ce nu mai plange. Ii mangaie tremurator parul blond, cu miscari repezi si nesatule de atingere, coboara cu degetele pe tampla ce-ascunde un bob de fier, pe ochii inchisi, pe buzele vinete. Ingenunchiata, ii spala trupul cu lacrimile ei sarate, indepartand de pe trupul lui fraged aschii de somn, il aduce la piept si-i culca pe mana ei dreapta capsorul obosit. Intreg universul vibreaza de tipetele ei surde. Toti se opresc o clipa si-i privesc durerea. Tuneta cu urlete, cerseste indurare, acuza sortii... Respira tot mai rar printre valuri de durere si se stinge obosita alaturi de sufletelul ei. Inima i s-a rupt in doua si sufletul ii goneste pe strazi pavate cu pietre incercand sa prinda copilul ce-i zambeste fericit si-alearga spre o pata de lumina. Alti pui se-opresc din jocurile lor, cautand speriati cu ochii lor inundati de ape mainile ocrotitoare ale mamei. Incepe sa le fie frig, se ghemuiesc marunti intr-un colt de cerc, asteptand ca cineva sa-i gaseasca.
Negru. Haine negre, ochi negre, inimi negre. Disperare, ura, furie, tipete. Ca niste roboti de tinichea isi poarta pasii pe ultimul drum. In fata cortegiului, patru oameni poarta pe umerii lor greutatea unei cutii de lemn. Lemn de brad. A inchis in bratele lui trupul atat de drag, ascunzand pentru totdeauna zambetul si rasetele. Oamenii se trantesc la pamant, se ridica si se-arunca, pravalindu-se in prapastia nefericirii. O muzica surda spune adio unei vieti ce n-a apucat sa fie traita. Toti se opresc si din tacerea ce si-a coborat valul negru peste pamant se-aud rugaciuni. Apoi tipete disperate si ciocane lovind in cuie de fier, fixate in inimi. Nimeni nu mai are puterea sa-si ridice privirea de la gaura pamantului deschisa in care vor cobori patutul de lemn. Adanc, fara fund, fara cale de intoarcere. Bulgari de pamant se lovesc zgomotos, acompaniati de plansete de suflete. Se-ndeparteaza cu totii. Raman doar parintii ce nu mai au copii. Innebuniti, isi smulg cu pumnii-nclestati parul ce le-a albit intr-o clipa, culcandu-si trupurile alaturi de paturile vesnice ale celor ce-au fost, sperand sa se trezeasca din cosmarul ce le-a invelit vietile. Cu tot ce-au avut mai scump au platit pentru greselile iadului.

proza ura durere coboara valuri ploaie neagra lacrimi. suspine tremuri saruta oasele goale, framanta

14.1KB

_______________________________________
Sufletul meu se mişcă dar inerţia cărnii îl trage înapoi.
Oare timpul poate fi divizat la infinit?
Dacă nu, ce este ultima divizare?
pus acum 19 ani
   
virtual entity
oM bUn

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 68
and gain you never cease to amaze frida...my simple words dont get even close to the level at which you're writing...do you like to read many books?maybe you can recommend something to me...my yahoo messenger is v_sentinel in case anyone wants to add me up.
oh and frida i've read some of your "work" i'm deeply impressed..i have a lot to learn from you people lookin forward to doin that

_______________________________________
I feel though you have been engineered for my own purpose as a center of my existence because I wished for you,your taste would make a dead man live life and a live man give his life,for a drop of your essence,just for the desire of your skin and the way your body blossoms...
pus acum 19 ani
   
frida
Moderator

Din: iasi
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 2516
yap...ai ghicit bine ca-mi plac mult cartile ...si ti-as recomanda o carte pe care am inceput-o si cred ca azi am sa o termin..superba:umberto eco-"numele trandafirului" ..ai de toate in ea..actiune...filozofie...istorie.. picanterii...
ms pt ca apreciezi scriiturile mele... mai am si eu de invatat o groaza...deocamdata ma chinui sa scriu pt mine...si pt ceea ce strang in mine...ma eliberez ..
multam...si tuh ai stofa de creator

_______________________________________
Sufletul meu se mişcă dar inerţia cărnii îl trage înapoi.
Oare timpul poate fi divizat la infinit?
Dacă nu, ce este ultima divizare?
pus acum 19 ani
   
cloudy
oM de cUvAnT

Din: de nicaieri si de peste tot...
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 277
numele trandafirului...super mishto cartea...kiar m-a impresionat!

_______________________________________
"dar de traiesti de nimenea stiut/stingher te stingi si vraja-ti duci in lut" <Shakespeare>
shit happens...mostly to me,do don't worry!
how 'bout a nice cup of shut the fuck up!
pus acum 19 ani
   
frida
Moderator

Din: iasi
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 2516
si pe mine..m-am tinut de ea 3 zile.. si am devorat-o...

_______________________________________
Sufletul meu se mişcă dar inerţia cărnii îl trage înapoi.
Oare timpul poate fi divizat la infinit?
Dacă nu, ce este ultima divizare?
pus acum 19 ani
   
Rock_Girl
oM aL FaMiLiEi

Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 762
10.    In miez de noapte stau si scriu,si ma gandesc la cei cee au plecat…la cei ce vin…mi-aduc aminte,parca si de tine..te prefaceai ca ma asculti,ne prefaceam, de fapt ca…contam!
simulam zambete false,iar lacrimile le ascundem dupa un ochi inchis cu greu.Atunci cand vrei sa spui ce simti,ceva nu te lasa,te impiedica sa speri,te impiedica s avrei.Uneori iti pierzi increderea in sine si in sinele celorlalti,accepti sa te suportri mai merreu atunci cand aberezi de la alcool,sau atunci cand drogul te conduce,cand iti arunci la cos iubitul ca sa se-ntoarca mai curat la suflet….sau poat emai murder.Chiar daca nu te lasa el sa speri,tu te gandesti la cei ce vin…sau cei ce pleaca!!si crezi in continuare ca pentru o secunda esti mult mai bun sau mai curat!!

_______________________________________
Viata are culoarea sfarsitului,Hai sa incercam sa facem in  asa fel incat Sfarsitul sa aiba culoarea vietii...
pus acum 18 ani
   
Rock_Girl
oM aL FaMiLiEi

Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 762
Iar…sufletul meu canta cu acorduri fine de pian…cand lacrimi curg pe chipuri neincetat,dureri incep sa creasca,parca din senin.atunci cand simti ca viata te-a uitat.!asculta-ti inima…si spera..c-ai sa uiti de tot,ca poti sa treci peste dureri.
Imi pare rau pentru iubirea asta….si pentru saruturile de ieri.!!

_______________________________________
Viata are culoarea sfarsitului,Hai sa incercam sa facem in  asa fel incat Sfarsitul sa aiba culoarea vietii...
pus acum 18 ani
   
frida
Moderator

Din: iasi
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 2516
...Lasă-mă Zeule să rup linia cercului pe
care calc, pentru a merge spre Tine...


Centrul cercului este punctul faţă de care
se raportează lumea omului (centrul dă sens cercului),
iar restul distanţei (golul) până la linia cercului,
inclusiv aceasta, reprezintă lumea lui,interioară
şi exterioară,în care se poate mişca.

Linia cercului are rol şi de delimitarea intre om, spatiul Zeului şi alte centre, golul din afara cercului fiind spaţiul Zeului, numai că El se poate mişca oriunde.
Atât timp cât linia este închisă, doar El poate
să intre în contact cu omul, întotdeauna într-un
singur punct, prin centru, pentru că dacă ar fi
mai multe puncte, omul nu ar mai putea înţelege.
Prin punctul respectiv Zeul devine centrul omului,
substituind centrul lumii.

Toţi oamenii formează o sferă.

De ce numai un punct de comunicare?

Imaginează-ţi un cerc, sferă cu centru în mai
multe puncte. Poţi?

Şi omul poate intra în contact cu Zeul?

Poate, dar nu el începe, Zeul face primul pas, pentru că ştie deja intenţia omului, înainte ca el să o fi
avut, dar pe care totuşi o va avea.

Pare ciudat?

Ce se întâmplă când linia cercului se rupe?

Atunci centrul lumii nu mai are sens pentru om
si nu se mai raportează la el, ci devine propriul centru,
înger. Existând în spaţiul Zeului doar sub formă de centru, el se poate mişca în acesta.

Dacă îngerul se mişcă în spaţiul Zeului, poate face tot ce face El?

Nu, pentru că îngerul încă se raportează la propriul
centru, fără de care nu ar mai exista, în timp ce
Zeul nu are centru.

  |

_______________________________________
Sufletul meu se mişcă dar inerţia cărnii îl trage înapoi.
Oare timpul poate fi divizat la infinit?
Dacă nu, ce este ultima divizare?
pus acum 18 ani
   
nestti
Reclamist

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 1
Am stat aproximativ 3 ore citind posturile de aici, am savurat fiecare cuvant si vreau sa va felicit pentru talent, creativitate si bun gust. Sunteti cu toti extraordinar de talentati. Felicitari!
p.s. frida esti foarte talentata, poate intr-o buna zi ai sa strangi comorile astea intr-un mic volum de proza.
pus acum 18 ani
   
frida
Moderator

Din: iasi
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 2516
multumes frumos

_______________________________________
Sufletul meu se mişcă dar inerţia cărnii îl trage înapoi.
Oare timpul poate fi divizat la infinit?
Dacă nu, ce este ultima divizare?
pus acum 18 ani
   
Rock_Girl
oM aL FaMiLiEi

Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 762
ceva nou?vreu sa mai vad ce ai mai scris frida...adevarul e ca nestti are dreptate:P....ai talent....:*:*:

_______________________________________
Viata are culoarea sfarsitului,Hai sa incercam sa facem in  asa fel incat Sfarsitul sa aiba culoarea vietii...
pus acum 18 ani
   
frida
Moderator

Din: iasi
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 2516
Prezentul meu...

te las pe tine sa alegi cum ma voi sinucide azi!...ieri am tras la sorti dintr-un joben tot "Viata"...(ce ras isteric mi s-a asezat intre dinti!!!...cu ce pofta am ras si am plans in acelsi timp...!!!)...de secole muncesc la Karma mea..si tot in van..
Ma abtin sa mai emit ipoteze,sa judec,sa ma intreb,sa incerc a intelege rostul,sa mai infurii Existenta cu nazuintza mea de a patrunde nepatrunsul...

Si un trecut care ma urmareste...

Se ascund atatea ochilor mei deja orbi...incat incerc sa dibuiesc cu mainile adevarul...si-mi atarna greu de degete si merg garbovita de atata povara.
Timpul imi asurzeste timpanele cu tacerea pe care o aseaza peste zambetele de ieri..peste acel "odinioara".
Mi s-a ordonat o pauza...si gura mi s-a ferecat dar undeva ...in stomac..diger...si corzile vocale inca mai vibreaza...pe acelasi ritm cu al inimii...
Cu o singura emisfera inca mai caut Logica in visele de dupa ora 3 fara un sfert..o logica a vietii ...a iubirii...a creatiei...

Viitor?daca exista?...
voi fi om! Nirvana la ceva ani lumina de mine....si aceiasi dilema ca si a ta... cum sa pun capat?

Ai ales cum ma omori azi?

_______________________________________
Sufletul meu se mişcă dar inerţia cărnii îl trage înapoi.
Oare timpul poate fi divizat la infinit?
Dacă nu, ce este ultima divizare?
pus acum 18 ani
   
frida
Moderator

Din: iasi
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 2516
Durerile de cap care se sfarma de tamplele mele la ceasuri potrivite de Cel de Sus nu pot fi alungate cu antinevralgic...sau mai stiu eu ce calmant pentru ca ele au prins radacini adanci in nervii mei(au gasit "pamant" bun)si din cand in cand dau roade.Atunci capul imi plesneste de atata "fecunditate" si se instaleaza subit fotosensibilitatea...(Cromozomii mei poarta zestrea unor gene de vampir...)Devin de nesuportat chiar si pentru mine ...NU! nu sunt isterica asa cum deja si-au imaginat unii...ci tac si inghit valurile care se sparg de carniu meu.....astept cuminte suprasaturatia.

_______________________________________
Sufletul meu se mişcă dar inerţia cărnii îl trage înapoi.
Oare timpul poate fi divizat la infinit?
Dacă nu, ce este ultima divizare?
pus acum 18 ani
   
Pagini: 1  

Mergi la